Vor să înșele Europa?

Prezentul continuu

Presa, care l-a surprins pe Marian Lupu făcând niște gesturi indecente în Parlament, se întreabă cui i-au fost adresate. Nu-i exclus că Europei.

Somnolență letală

Această alianță mutilată, cu o parte a corpului amputată, mai rămâne fidelă UE? Iată o întrebare care pe mulți îi frământă astăzi. Cred însă că a pune astfel problema e ca și cum ai vrea să afli dacă pacientul grav bolnav al unui spital vrea să se vindece ori nu.

Republica Moldova este de fapt în situația omului care, în condițiile unui ger cumplit, îngheață afară de frig. Și noi, în loc să-l trezim din amorțeala cea de moarte, îl întrebăm dacă dorește sau nu să se salveze. Iar el, cuprins de o somnolență letală, ne răspunde că îi este foarte greu să se scoale și să meargă, de aceea ar fi bine să fie lăsat să doarmă în troianul de zăpadă.

Pe de altă parte, atașamentul APME pentru Europa de bună seamă ridică semne de întrebare. Trezește suspiciuni, de exemplu, declarația lui Marian Lupu potrivit căreia așteptările celor care cred că Republica Moldova va fi primită în viitorul apropiat în UE ar fi deșarte. De aceea, crede el, depunerea unei cereri de aderare la Uniunea Europeană ar fi un lucru inutil.

Presa a criticat deja această atitudine eurosceptică, acuzându-l pe liderul PDM că s-ar fi spălat pe mâini de integrarea europeană. Cred că este o concluzie pripită și exagerată. Totuși, motive de îngrijorare există.

Viscole în stomac

Vorba e că în interiorul Partidului Democrat într-adevăr se poartă discuții pe tema ritmului europenizării R. Moldova. Există păreri că viteza mișcării spre UE ar trebui redusă pentru a nu supăra minoritățile naționale, a nu irita Kremlinul și a nu provoca șocuri sociale.

Că aceste punct de vedere câștigă teren în mijlocul democraților a demonstrat nesimțirea cu care PDM a respins compromisul propus de delegația UE în vederea depășirii divergențelor dintre partidele proeuropene de la Chișinău. Poziția lui Lupu, Plahotniuc, Diacov și compania dovedește că ei sunt hotărâți să tragă de timp. Să încetinească înaintarea spre UE, amânând reformele.

Această abordare capitulardă nu are cum să aducă răgazul, după cum se iluzionează poate unii strategi ai PDM, pentru că orice întârziere nu face decât să apropie dezastrul. Timpul lucrează împotriva noastră.

Politicienii moldoveni trebuie să-și dea seama, în sfârșit, pe ce lume se află. Se anunță cod roșu de secetă în gură, de viscol în stomac și de mânie în suflet.

Leul se prăbușește aproape odată cu rubla. Muncitorii moldoveni din Rusia se întorc acasă, deoarece au rămas fără job. Transferurile de valută forte din străinătate se diminuează. Sistemul bancar e pe brânci.

În aceste condiții, tergiversarea reformelor echivalează cu refuzul de a se trata al unui cetățean care tocmai a suferit un infarct. Vulnerabilitatea economiei noastre și slăbiciunile monedei naționale sunt tocmai rezultatul nu al elanului reformist, ci al unei schimbări prea lente. Justiția independentă și combaterea corupției la nivel înalt par să fie primele două lucruri de făcut cât mai curând cu putință. Fără ele Republica Moldova nu are niciun viitor.

Nimeninu mișcă în front

Ca să nu mai spun că războiul bate la ușă. Confruntarea occidentală cu Moscova este de durată. Sancțiunile internaționale se înăspresc pe toate planurile, Kremlinul este izolat politic, economic și militar, în timp ce economia rusă a ajuns în pragul colapsului.

Iar acesta, după cum recunoaște vicepremierul lor Igor Șuvalov, este doar începutul. Va fi și mai rău.

În atare condiții, Republica Moldova e de partea vestică a baricadei. Și nimeni nu-i va permite să iasă din front. Nici măcar noua vedetă politică a Greciei Syriza nu poate face asta, necum Lupu cu Plahotniuc.

Generalul Iarnă de data aceasta pierde. Dar este periculos să rămâi lângă el în frig pentru a nu-l întărâta. Când inima îngheață, pune lemne pe foc, nu-l stinge.