Ce ascunde şi ce anunţă reţinerea lui Platon

Prezentul continuu

Atitudinile partizane, pro sau contra Plahotniuc, nasc supoziţii şi comentarii de-a dreptul halucinante în cazul reţinerii la Kiev a afaceristului Veaceslav Platon. Cei dintâi sugerează cum că justiţia deja s-a europenizat, iar cei din urmă susţin că la mijloc ar fi o ordinară reglare de conturi între bandiţi.

Nişte similitudini

Fuga lui Platon îmi aminteşte de fapt de evadarea din România, în 2006, a speculantului Omar Hayssam. Acesta, fiind inculpat pentru înşelăciune, corupţie şi răpirea a trei jurnalişti, a şters putina din ţară înainte de a fi arestat.

Atâta doar că tentativa de scăpare a cetăţeanului român cu origini siriene a reuşit un timp, el fiind capturat şi încarcerat abia şapte ani mai târziu, iar cea a cetăţeanului rus cu origini moldoveneşti a dat chix. Ceea ce leagă ambele cazuri este faptul că ele demontează o piesă centrală în angrenajul mafiotic.

Iar Platon e de bună seamă un jucător cheie în combinaţiile care asigură ieşirea ilegală a capitalului din fosta metropolă. Cum businessul rus este în stare de anxietate continuă, întrucât depinde în totalitate de bunăvoinţa lui Putin, miliardarii încearcă să-şi adăpostească averile în Occident.

Totodată, după cum arată investigaţia Panama Papers, de strecurarea unor bani negri pe căi ilicite în afara ţării au nevoie şi oamenii lui Putin. Prietenul preşedintelui rus, violoncelistul Serghei Roldughin, de exemplu, a ascuns astfel în off-shore-uri nu mai puţin de două miliarde de dolari.

În aceste împrejurări, Republica Moldova a devenit un canal de scurgere clandestină a capitalurilor ruse spre UE şi SUA. Platon a transformat Republica Moldova într-o spălătorie de bani, schemă mafiotă în care au fost implicate mii de persoane: bancheri, judecători, procurori, politicieni.

Nu degeaba, de altfel, încă în 2012, potrivit ziarului „Adevărul”, el se bătea cu pumnul în piept, susţinând că ar fi campionul preluării ostile a băncilor din spaţiul CSI. Lauda lui este simptomatică.

Neobrăzarea cu care îşi etala calităţile criminale are similitudini şi cu tupeul magnatului Sorin Ovidiu Vântu care acum un deceniu şi ceva mărturisea jurnaliştilor că ar fi interlopul numărul 1 al României. Slăbiciunea justiţiei şi a instituţiilor statului dezleagă limbile gangsterilor care nu numai că nu-şi ascund afacerile necurate, ci o fac pe grozavul, mândrindu-se în văzul lumii cu ele.

Scăldătoarea Siloam

De fapt, reţinerea lui Platon la Kiev confirmă ipoteza noastră lansată recent în acest colţ de pagină că arestarea lui Şor a rupt zăgazurile, iar situaţia a scăpat de sub controlul puterii. E mult prea departe, desigur, până la emanciparea puterii judecătoreşti, dar cătuşele cu care erau legaţi reciproc guvernanţii pe de o parte, procurorii şi judecătorii, pe de alta, s-au rupt şi acum fiecare încearcă să iasă basma curată pe cont propriu.

Celor care se euforizează prea mult pe seama reţinerii lui Platon sau, dimpotrivă, celor care caută să minimalizeze semnificaţia acestui fapt, le scapă un detaliu semnificativ. Autorităţile ucrainene afirmă că au acţionat şi în baza unui mandat al Interpolului.

Or, după cum am arătat şi cu alte ocazii, poliţia internaţională, de regulă, nu arestează pe nimeni la cererea justiţiei moldoveneşti pentru că o consideră selectivă şi angajată politic. Tocmai de aceea, bunăoară, nu sunt extrădaţi Chişinăului condamnaţii Victor şi Viorel Ţopa care s-au refugiat în Germania.

Faptul că Interpol a acceptat reţinerea lui Platon care, dincolo de toate, este şi cetăţean rus, este un semn că în stânga Prutului gheaţa s-a spart. Între crăpăturile justiţiei încă în mare parte obediente, riscă acum să cadă mulţi.

Marea scăldătoare Siloam abia începe. Societatea trebuie să se spele de tină.