Totuși, Angela

Prezentul continuu

Ziarul „Nezavisimaia Gazeta” titra deunăzi: „Președintele rus l-a învins pe cancelarul german în bătălia pentru Moldova”. Autorul își argumenta afirmația prin faptul că Partidul Socialiștilor, susținut de Vladimir Putin, s-a clasat pe primul loc în alegerile parlamentare, în timp ce liberal-democrații, sprijiniți de Angela Merkel, sunt pe poziția secundă.

Bătălia pentru suflete

Potrivit rezultatelor finale, alegerile din Republica Moldova au doi învingători. PSRM și PLDM întrunesc câte 20 la sută din sufragii.

Ce-i drept, socialiștii îi întrec pe liberal-democrați cu vreo trei zecimi de procent, dar diferența este nesemnificativă. În aceste circumstanțe, e hilar să-l declari, chiar și metaforic, pe Putin câștigător în competiția cu Merkel pentru sufletele moldovenilor.

Unde mai pui că liderul de la Kremlin nu numai că n-a învins, el niciun meci de egalitate n-a făcut, chit că scorul PSRM-PLDM este de 20-20. Președintele rus a pierdut, pentru că nu și-a atins scopul propus.

Așa cum am arătat în editorialele anterioare, Putin n-a pariat doar pe Dodon, deoarece PSRM nu avea cum să învingă de unul singur. El a mizat și pe alte grupări, chiar dacă sprijinul pentru ele n-a fost dat pe față. Cel dintâi jucător în solda Kremlinului era Renato Usatîi, care urma să culeagă voturile alegătorilor nu atât filoruși, cât protestatari, nemulțumiți de actuala guvernare.

Putin a ratat țintele ochite la Chișinău

În viitorul Legislativ, PSRM și „Patria” aveau misiunea să constituie nucleul tare al partidei proruse, să ia ostatic PCRM și să-l folosească în interesele Moscovei. N-a fost să fie.

Renato Usatîi s-a dat de gol, fiind eliminat din cursă pentru fărădelegile comise. Voronin, la rându-i, s-a sucit spre Vest, pierzând prorușii, dar atrăgând după sine voturile unei părți mai mici deocamdată a minorităților naționale care, în urma războiului ruso-ucrainean, se distanțează de Moscova.

Drept rezultat, Putin a clacat, deși a pus o presiune sufocantă. A purtat împotriva Chișinăului războaie economice, psihologice, secrete. Degeaba.

Liderul de la Kremlin s-a ales cu un PSRM de strânsură. Acest partid eterogen riscă oricând să intre în disoluție, deoarece nu toți aderenții lui sunt gata să moară pentru cauza rusească, unii dintre ei fiind chiar cetățeni români.

Putin a ratat țintele ochite: preluarea puterii politice la Chișinău sau, în cel mai rău caz, crearea unei puternice opoziții filoruse, capabile să hărțuiască guvernarea prin destabilizarea țării. Nu i-a ieșit mai nimic.

Câte divizii a avut UE împotriva lui Putin?

De cealaltă parte, alegătorii, s-o spunem pe șleau, au votat nu atât succesele guvernării, cât UE. Au făcut o alegere civilizatoare în favoarea libertății, democrației, păcii și identității europene a neamului românesc.

Cu toate că s-au înregistrat progrese de la 2009 încoace – s-au construit drumuri moderne, s-au creat incubatoare de afaceri, au început reformele în educație și poliție, s-au deschis hotarele spre UE – toate acestea nu au avut un impact sensibil și imediat asupra populației. Cea mai mare parte a ei n-a simțit o schimbare în bine.

În aceste condiții, loviți din afară de Putin, dezamăgiți în țara lor de justiția nedreaptă, de birocrații corupți, de decalajul dintre vorbe și fapte, alegătorii au votat preponderent nu cu stomacul, ci cu sufletul. Opțiunea a fost mai mult idealistă, decât materialistă.

Astfel, Merkel, Obama, Barroso, Băsescu și, mai nou, Klaus Iohannis, fără niciun glonț, au învins diviziile lui Putin. Angela l-a surclasat pe Vladimir zis „Macho” cu omuleții lui verzi pe care i-a strecurat în R. Moldova.

Selectate de suporteri să intre în teren și să joace meciul decisiv pentru Europa, PLDM, PD și PL vor confirma doar în cazul în care vor învinge inamicul intern numărul 1 – corupția la nivel înalt. Ele au la îndemână o singură divizie care le poate aduce victoria într-un război existențial – justiția independentă.