Cât costă o diplomă de licență în lume: România ocupă locul 14, cu taxe de 2.163 de dolari pe an

Principalele concluzii

O diplomă de licență obținută în Anglia, pe durata a trei ani, costă aproximativ 39.400 de dolari în taxe de școlarizare, o sumă apropiată de costul celor patru ani de studii la o universitate publică din Statele Unite.

Cinci sisteme de educație nu percep taxe de școlarizare de la studenții autohtoni, însă aceștia pot acumula datorii considerabile pentru cheltuielile de trai.

În funcție de țara în care se înscrie un student, o diplomă de licență poate însemna o taxă anuală de cinci cifre sau poate fi obținută fără taxe de școlarizare.

Clasamentul de mai jos prezintă taxele anuale pentru studenții autohtoni înscriși la programe de licență în 28 de sisteme de educație. Datele provin din raportul OECD „Education at a Glance 2025”.

Sumele sunt exprimate în dolari americani, ajustați în funcție de paritatea puterii de cumpărare. Acestea reprezintă taxele brute, înainte de acordarea granturilor și burselor, și nu includ cheltuielile de trai.

În cazul Angliei, OECD utilizează datele pentru instituțiile private dependente de guvern, care primesc cea mai mare parte a finanțării de la stat și reprezintă cea mai apropiată echivalență a universităților publice din această țară. Pentru Germania, cifra include taxele pentru masterat și doctorat, precum și costurile suportate de studenții străini.

De ce sunt atât de mari taxele de școlarizare în Anglia și Statele Unite?

Taxa anuală de 13.135 de dolari pentru o diplomă de licență în Anglia este de peste patru ori mai mare decât media OECD, de 3.186 de dolari, și cu aproximativ 3.540 de dolari peste nivelul înregistrat în Statele Unite, de 9.596 de dolari.

În pofida costului anual mai ridicat, o diplomă de licență obținută în Anglia pe durata a trei ani ajunge să coste aproximativ 39.400 de dolari. Suma este doar puțin mai mare decât costul estimat la 38.400 de dolari pentru patru ani de studii la o universitate publică din Statele Unite.

Tabelul de mai jos prezintă taxele anuale pentru studenții autohtoni înscriși la programe de licență în toate cele 28 de sisteme de educație, în dolari americani ajustați la paritatea puterii de cumpărare:

Locul 1 | Anglia (Regatul Unit) | 13.135 de dolari

Locul 2 | Statele Unite | 9.596 de dolari

Locul 3 | Polonia | 7.497 de dolari

Locul 4 | Japonia | 5.645 de dolari

Locul 5 | Canada | 5.590 de dolari

Locul 6 | Lituania | 5.458 de dolari

Locul 7 | Coreea de Sud | 5.132 de dolari

Locul 8 | Australia | 5.108 dolari

Locul 9 | Letonia | 4.824 de dolari

Locul 10 | Noua Zeelandă | 4.748 de dolari

Locul 11 | Israel | 3.088 de dolari

Locul 12 | Țările de Jos | 3.041 de dolari

Locul 13 | Italia | 2.570 de dolari

Locul 14 | România | 2.163 de dolari

Locul 15 | Spania | 1.708 dolari

Poziția Angliei în fruntea clasamentului este influențată, în parte, de plafonul taxelor de școlarizare stabilit de guvern. După ce a fost menținut timp de opt ani la nivelul de 9.250 de lire sterline, plafonul a fost majorat în 2025.

În cazul Statelor Unite, OECD menționează că aproape 82% dintre studenți beneficiază de granturi, burse sau împrumuturi. De asemenea, randamentul financiar al unei diplome obținute în Statele Unite este mai mare decât în orice altă țară membră a OECD.

Sistemele cu taxe de școlarizare ridicate oferă adesea un sprijin financiar substanțial. În Anglia, Statele Unite, Australia și Noua Zeelandă, OECD constată că peste jumătate dintre studenți primesc împrumuturi sau granturi.

Canada și Polonia reprezintă excepții. Ambele percep taxe de peste 5.500 de dolari, însă oferă sprijin pentru mai puțin de 40% dintre studenti.

Țările din Europa continentală ocupă în mare parte pozițiile de mijloc ale clasamentului, cu taxe mai mici de 2.000 de dolari și forme de sprijin orientate în special către studenții cu venituri reduse.

Belgia arată cât de mult pot varia taxele de școlarizare în interiorul aceleiași țări. Comunitatea flamandă percepe taxe de peste trei ori mai mari decât Comunitatea franceză.

Taxele gratuite nu înseamnă neapărat o diplomă fără datorii

La celălalt capăt al clasamentului, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia și Türkiye nu percep taxe de școlarizare de la studenții autohtoni. Germania solicită doar 157 de dolari pe an, iar Franța 252 de dolari.

Totuși, taxele scăzute nu înseamnă neapărat că studenții își încheie studiile fără datorii.

OECD descrie modelul nordic drept o alegere deliberată de finanțare a universităților prin impozitare progresivă. În acest sistem, absolvenții contribuie ulterior, pe parcursul vieții, prin impozite mai mari pe venit, în loc să achite taxe de școlarizare.

Chiar și în lipsa taxelor de școlarizare, studenții din aceste țări au adesea nevoie de sprijin financiar. OECD a constatat că peste jumătate dintre studenții din Norvegia, Suedia și Finlanda contractează împrumuturi, în principal pentru a-și acoperi cheltuielile de trai.

Un absolvent norvegian are, în medie, datorii de peste 46.000 de dolari. Suma reprezintă aproximativ două treimi din datoria unui absolvent din Anglia, deși studentul norvegian nu achită taxe de școlarizare.