Și dacă vin partidele războiului?

Prezentul continuu // După 30 noiembrie ar putea să fie târziu, pentru că o eventuală majoritate antieuropeană în viitorul Parlament ar da peste cap nu atât vectorul de politică externă, cât pacea și liniștea în țară

Moto: Dacă voi nu mă iubiți, eu vă iubesc pre voi. C. Negruzzi

Dacă eu sunt tânăr și sărac, singur cu muierea, voi trebuie să fiți niște hoți?, întreba unul dintre personajele lui Marin Preda. Și dac-a fost pețită des, e lucru tare cu-nțeles, spunea eroul liric din poezia lui George Coșbuc.

Culmea tupeului și inconștienței

Conjuncția „dacă” a ajuns un cuvânt greu astăzi. Nici nu-i de mirare. Trăim iar în timpul incertitudinilor.

„Dacă autoritățile ucrainene nu vor achita pensiile din „republicile populare” Donețk și Luhansk, se arată într-un mesaj adresat de căpeteniile separatiste din Donbas Guvernului de la Kiev, asta va fi un genocid împotriva propriului popor”. Cu alte cuvinte, nu-i destul că își revendică dreptul de a lupta cu arma în mâna împotriva puterii legale, teroriștii mai vor ca nelegiuirile lor să fie finanțate de la bugetul statului.

„Dacă se va schimba guvernarea, se lamenta deunăzi Dmitri Ciubașenco, redactor-șef la ziarul „Panorama”, vor reveni comuniștii și Occidentul nu va da bani pentru drumuri, școli, spitale, irigare, asta va fi un fel de rasism geopolitic”. Același „dacă” și cam același bocet, nu? Unul dintre înfocații apologeți ai maicii Rusii de la noi vrea să intrăm în infern pe cheltuiala îngerilor noștri păzitori.

În Uniunea Vamală pe spinarea UE

Cum vine asta? Vor în Uniunea Vamală, dar pe spinarea UE. Doresc să meargă la braț cu rușii, dar tot Europa și SUA să finanțeze educația, administrația publică, dezvoltarea rurală, construcția drumurilor etc.

Lui Putin îi va rămâne numai să gestioneze granturile europene cu mână forte de „macho”. Va avea astfel timp berechet și bani destui să-și creeze o opoziție de buzunar, să pună călușul în gura presei, să hărțuiască businessul, să distrugă societatea civilă, iar pe cei neascultători să-i putrezească în închisori.

De bună seamă, și ce dacă vor veni la putere agentul FSB Renato Usatîi și favoritul oficial al Kremlinului Igor Dodon? Și ce dacă noaptea e zi, și ce dacă eu nu pot dormi?, după cum cântă Direcția 5.

Ce se va schimba concret? Ce se va întâmpla în cazul în care cursul politic european va fi suprimat și înlocuit cu unul asiatic? Iată întrebările pe care trebuie să și le pună astăzi oricine are neatrofiat instinctul autoconservării.

În Chișinăul ruinat

După 30 noiembrie ar putea să fie târziu, pentru că o eventuală majoritate antieuropeană în viitorul Parlament ar da peste cap nu atât vectorul de politică externă, cât pacea și liniștea în țară. Republica Moldova s-ar transforma pe loc într-o Transnistrie umflată până la Prut.

Altfel, și Chișinăul, nu doar Tiraspolul, ar deveni o sulă înfiptă în coasta Ucrainei. Întreaga țară va ajunge în situația unui partizan lăsat de izbeliște să lupte în spatele inamicului.

În aceste condiții, Republica Moldova nu numai că va pierde granturile generoase ale Occidentului, deoarece SUA și UE nu investesc în autocrație și verticală a puterii, ci va deveni un pericol pentru Ucraina care își va lua măsuri de precauție. Și va avea dreptate, întrucât Kremlinul va profita neîndoios de înregimentarea Chișinăului pe orbita sa pentru a deschide aici cel de-al doilea front împotriva Kievului.

Igor Dodon, Renato Usatîi și în mare parte Vladimir Voronin reprezintă partidele războiului. Pentru că orice alianță cu Rusia în actualele circumstanțe geopolitice înseamnă anexare, subordonare și război.

Dacă vor câștiga alegerile, viitorii guvernanți rusofili, aidoma căpeteniilor separatiste din Donbas, vor scrie pe o hârtie prăfuită într-un buncăr blindat din Chișinăul ruinat un mesaj adresat UE în care vor cere noi granturi. Și nu vor uita, bineînțeles, să avertizeze că, în caz contrar, vor taxa refuzul drept rasism și genocid geopolitic împotriva poporului european al Republicii Moldova.