Şase mituri privind scrutinul din 30 noiembrie, demascate

Prezentul continuu

Alegerile parlamentare din 30 noiembrie au atras cu sine mai multe mituri despre evoluţiile politice şi starea de spirit a populaţiei din Republica Moldova. În cele ce urmează, vom încerca să demascăm aceste fabulaţii care generează o percepţie denaturată a realităţii.

Mitul 1: societatea e ruptă

Se susţine că alegerile ar fi confirmat cum că societatea moldovenească este mai ruptă ca oricând în două părţi: aderenţii UE şi partizanii Rusiei. Zice-se că succesul Partidului Socialiştilor ar ilustra această fractură.

În realitate, votul a demonstrat contrariul, şi anume că polarizarea societăţii s-a diminuat întrucâtva prin scindarea segmentului altădată filorus al electoratului. Războiul ruso-ucrainean a creat o fisură în mijlocul minorităţilor naţionale, mulţi reprezentanţi ai acestora vindecându-se de idolatrizarea lui Putin. Destui etnici ucraineni, de exemplu, au devenit reticenţi faţă de politica revanşardă a Moscovei. Ca rezultat, ei au rămas cu PCRM ori s-au îndreptat spre PD. Datorită acestui fapt, partidul lui Marian Lupu şi-a ameliorat scorul electoral în comparaţie cu alegerile din 2010.

Mitul 2: s-au îngroşat rândurile alegătorilor proruşi

Punând cap la cap voturile obţinute de PSRM, PCRM, PCR, Blocul „Alegerea Moldovei - Uniunea Vamală”, consideră unii observatori, vom constata că numărul alegătorilor proruşi a crescut în comparaţie cu alegerile parlamentare anterioare. Fals.

În primul rând, nu toţi alegătorii PSRM sunt rusofili. Pentru partidul lui Dodon a votat şi electoratul protestatar, în mare parte apolitic, care înclina să-l sprijine pe Renato Usatîi, dar, după eliminarea acestuia din cursă, s-a îndreptat spre socialişti. În al doilea rând, aşa cum am arătat mai sus, au rămas fideli Partidului Comuniştilor unii reprezentanţi ai minorităţilor naţionale care, speriaţi de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, nu mai sunt fanii lui Putin.

Mitul 3: PCRM este un partid filorus

Până şi în relatările unor prestigioase agenţii de presă internaţionale se afirmă cum că Partidul Comuniştilor ar fi o formaţiune prorusă. La mijloc e o greşeală comisă din inerţie sau dintr-o judecată pripită.

De bună seamă, PCRM e încă un partid rusificat şi osificat. Totuşi, cel puţin la nivelul poziţiei oficiale a formaţiunii, Partidul Comuniştilor s-a raliat partidei proeuropene. În aceste condiţii, putem presupune că şi o parte a votanţilor PCRM nu sunt ostili integrării europene.

Mitul 4: partidele proeuropene au învins doar datorită unor inginerii electorale

Există voci care susţin că partidele proeuropene au câştigat puterea, dar au pierdut alegătorul. Se bate monedă pe faptul că formaţiunile filoruse ar fi învins, dacă nu exista partidul clonă PCR sau dacă Blocul „Alegerea Moldovei - Uniunea Vamală” ar fi aderat la PSRM sau PCRM.

Cu acelaşi succes, Partidul Liberal ar putea să spună că ar fi fost mult mai puternic dacă nu exista PLR. Pe urmă, PLDM, PD şi PL, împreună cu alţi concurenţi proeuropeni care nu au trecut pragul electoral (PLR, PNL, MPA, Oleg Brega ş.a.), întrunesc laolaltă peste 50 la sută de alegători. Unde mai pui că nici PCRM, după cum am arătat mai sus, nu poate fi catalogat ca fiind un partid categoric antieuropean.

Mitul 5: eliminarea unui partid din alegeri e o măsură nedemocratică

Până şi unii analişti politici experimentaţi afirmă că excluderea Partidului „Patria” ar fi o acţiune excesivă. Se induce ideea cum că în democraţiile avansate jucătorii nu sunt daţi afară din competiţia politică. Eroare.

Nedemocratică ar fi tocmai prezenţa în cursa electorală a unui actor care a încălcat grav legea. În statele europene au existat precedente când unii concurenţi au fost eliminaţi din campania electorală pentru ilegalităţile comise. În Letonia, bunăoară, la mijlocul deceniului trecut un partid prorus a fost scos pe necarosabil pentru motive foarte apropiate de cele pe care le-a invocat justiţia moldovenească când a penalizat formaţiunea lui Renato Usatîi.

Mitul 6. În Federaţia Rusă ar fi 700 de mii de migranţi moldoveni

Se insinuează cum că în Federaţia Rusă au fost create doar cinci secţii de votare, în ciuda faptului că în această ţară s-ar afla nu mai puţin de 700 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova. Această cifră este vânturată şi de PSRM, şi de mass-media rusă. Exagerare.

De fapt, potrivit unor estimări temeinice, în Federaţia Rusă se află 526 de mii de migranți moldoveni, dintre care doar 80 de mii la Moscova. Numai 1 700 dintre ei s-au înregistrat pentru alegerile din 30 noiembrie 2014. Având în vedere acest fapt, dar şi experienţa alegerilor parlamentare din 2010, când prezenţa la urne în capitala Rusiei fusese destul de slabă, CEC a optat pentru cinci secţii. Aglomeraţia a fost rezultatul unei lucrături care urmărea lansarea unor acuzaţii denigratoare împotriva autorităţilor moldovene.

Din păcate, şi unii comentatori de la Chişinău au muşcat momeala ruşilor, comparând situaţia de la Moscova cu votarea din diasporă în primul tur al alegerilor prezidenţiale din România. Or, cele două cazuri nu suportă comparaţii. Spre deosebire de votul românesc din afara ţării, votul conaţionalilor noştri din Rusia s-a produs într-o autocraţie ostilă. În aceste împrejurări, ar fi fost o nerozie să se creeze în Rusia tot atâtea secţii cât au existat în Europa. Nu poţi pretinde să desfăşori un proces electoral normal în Statul Islamic, nu-i aşa?