Leancă și Ghimpu – două poziții, o singură greșeală

Prezentul continuu // În acest mandat al partidelor europene, Republica Moldova ori se va descotorosi de Rusia, ori nu va fi deloc

În discuția telefonică de miercuri cu Victoria Nuland, subsecretar de stat american pentru afaceri europene, liderul PLDM, Vlad Filat, a promis că acordul de constituire a coaliției de guvernare va fi semnat în cel mai scurt timp. E bine, dar ce folos, vorba poetului.

Planuri mari

Urmărind declarațiile liderilor proeuropeni de la Chișinău, mă bate gândul că ei nu au învățat lecția ucraineană. Nu le-a folosit la nimic nici ruleta rusească la care au fost obligați de Putin să joace în ultima campanie electorală.

Noua guvernare se formează în condițiile unor ezitări, iluzii și cedări extrem de periculoase în actuala conjunctură internațională. Ce-i drept, la prima vedere, totul e o.k. Aparent, oamenii politici s-au dumerit. Își articulează o gândire critică și anunță planuri mari

Iurie Leancă, bunăoară, avertizează că s-a ajuns la o limită critică și de aceea se impun schimbări cardinale. Mai cu seamă în materie de combatere a corupției. Numai astfel, afirmă el, poate fi valorificată „ultima șansă”.

Premierul cere un audit bancar internațional în Republica Moldova. Tot el crede că urmează să fie preluat exemplul ucrainean, unde în Guvern au fost cooptați tehnocrați străini.

Pare promițător și cum gândește Mihai Ghimpu. Liderul liberalilor declară că aderarea la NATO rămâne o prioritate pentru partidul său.

Ce iese din gură spurcă

Cine spune A trebuie să spună însă și B. Or, ce le iese mai departe din gură spurcă toate intențiile lor nobile.

Leancă îl contrazice pe Ghimpu și afirmă că Republica Moldova nu va adera la NATO. Și nici discuțiile despre părăsirea CSI, potrivit lui, nu-și au locul.

La rându-i, liderul PL se arătă și el maleabil. Ghimpu susține că „în anumite condiții se pot face unele cedări în privința aderării la blocul Nord-Atlantic”.

Unde am ajuns, deci? În aceeași mocirlă a duplicității și statului pe două scaune.

Chiar este atât de greu de înțeles că norocul chior din 30 noiembrie nu are cum să se repete? Că a pornit numărătoarea inversă? Că afară e război rece care la noi în orice clipă ar putea deveni fierbinte? Că nu se mai poate face niciun pas înapoi? Că Moscova nu iartă și nu crede lacrimilor?

Nu trageți dracul de coadă

Cuvântul de ordine, pe care l-a rostit recent Barack Obama, este izolarea. Federația Rusă este împinsă la periferia lumii.

Pentru marile puteri occidentale „izolarea” înseamnă sancțiuni, reducerea prețurilor la petrol și gaze, eliminarea Moscovei din clubul elitelor mondiale etc.

Pentru țările mici și medii „izolarea” înseamnă punerea la adăpost de posibilele atacuri sau provocări ale Kremlinului. Toată lumea își ia măsuri de precauție: de la Finlanda până la Bulgaria.

Izolarea lui Putin este o politică strategică de durată care nu va înceta nici dacă va fi aplanat conflictul din Donbas. Rămâne Crimeea, dar înainte de toate neîncrederea totală a SUA și UE față de Kremlin.

De aceea, chiar și în cazul unei eventuale destinderi în viitor, comunitatea euroatlantică își va marca teritoriul, protejându-se în fața Rusiei. Atâta timp cât la Moscova va exista un regim antioccidental, niciodată lumea nu va fi cum a fost până la ocuparea Crimeii.

În aceste condiții, Republica Moldova, fotbalistic vorbind, trebuie să închidă jocul în meciul cu Rusia. Iar asta înseamnă ieșirea din toate sistemele de coordonate ale Kremlinului.

Nu poți combate efectiv corupția și salubriza scena politică rămânând în CSI, care în esența sa este o structură infectă de natură sovietică. Nu poți scăpa teafăr de atacurile directe sau subversive ale lui Putin fără garanțiile de securitate colectivă oferite de NATO. Dar și fără integrarea Chișinăului în modelul anticorupțional european.

Nu mai trageți ursul de coadă! În acest mandat al partidelor europene, Republica Moldova ori se va descotorosi de Rusia, ori nu va fi deloc.