Farmecul discret al obscurantismului

Prezentul continuu

Lumina vine de la răsărit, scria prin 1945 Mihail Sadoveanu. Aşa stau lucrurile din punctul de vedere al percepţiei vizuale. Sub aspect politic însă, această lumină reprezintă în multe privinţe radiaţiile ucigătoare ale obscurantismului.

Testul lui Pol Pot

Antiamericanismul şi antieuropenismul Kremlinului ating paroxismul şi frizează nebunia. Irina Iarovaia, un deputat al partidului Edinaia Rossia de guvernământ şi preşedinte al Comitetului pentru securitate în Duma de Stat, a propus eliminarea limbilor străine, mai întâi de toate a limbii engleze, din programa şcolară.

Ruşii vor ca engleza, franceza şi alte limbi străine să fie studiate ori la orele facultative, ori în cadrul unor studii contra plată. Concomitent, pedagogii vor urma să susţină un examen de patriotism. Exact ca în Germania nazistă. Nici mai mult, nici mai puţin.

Oricum, dacă se votează această iniţiativă legislativă, ruşii vor introduce de fapt testul lui Pol Pot, după cum arăta deunăzi un cunoscut blogger de la Moscova. Acest măcelar al Cambodgiei identifica duşmanii poporului în funcţie de cunoaşterea limbilor străine. Cine poseda engleza sau franceza sub regimul khmerilor roşii era declarat trădător şi executat fără judecată.

Putin, care face o pasiune suspectă pentru istorie, ştie, bineînţeles, că Petru I a deschis fereastra spre Europa. Acum preşedintele rus, care se consideră mai tare decât toţi ţarii luaţi laolaltă, vrea, pesemne, s-o închidă.

„Târfele capitalismului”

Ruşilor le rămâne să scoată în afara legii genetica şi cibernetica. Mai cu seamă că ei au deja o experienţă bogată în această privinţă. În anii 1940-1950 cele două ştiinţe erau interzise şi taxate în URSS drept „târfe ale capitalismului”. Ţineţi-o tot aşa şi veţi ajunge hăt departe.

Un detaliu. Federaţia Rusă face parte din categoria ţarilor cu o cunoaştere slabă a limbilor străine. Potrivit statisticilor, doar 10 la sută dintre ruşi posedă măcar o limbă străină.

Comparaţi acum situaţia lor cu cea a germanilor, care nu sunt nici ei consideraţi mari poligloţi. În RFG peste 50 la sută din totalul populaţiei posedă o limbă străină.

Ca să nu mai vorbesc de Norvegia, Suedia, Olanda, Finlanda sau Danemarca. În aceste ţări, circa două treimi dintre cetăţeni cunosc o limbă străină.

Nu că mi-ar păsa de inteligenţa ruşilor. Nu mor eu de grija fostei metropole. Mă tem însă că derapajele antidemocratice şi xenofobe ale Moscovei vor lovi prin ricoşeu şi în noi.

Salonul nr.6

Ruşilor de-a lungul secolelor, încă sub ţari, li s-a indus o stare de antipatie oarbă cu tentă imperială faţă de străinătate. Sub sovietici situaţia a degenerat. Cultivarea urii faţă de străini a devenit în URSS o ideologie de stat, luând proporţiile unei paranoia.

De unde şi refuzul minorităţilor ruse din republicile ex-sovietice de a învăţa limbile oficiale din ţările lor de reşedinţă. E o maladie a trecutului care poate fi în principiu vindecată. Numai că tratamentul riscă să se dovedească mai lung decât ne imaginam.

Neo-imperialismul şi pan-rusismul Moscovei sunt molipsitoare. Ameninţă să provoace un nou val de resentimente revanşarde în mijlocul minorităţilor slave rusolingve din fostele republici sovietice. Şi Republica Moldova nu este o excepţie, fireşte.

Combinat cu aventura ucraineană a regimului Putin şi consecinţele acesteia, coşmarul re-sovietizării, pe care îl visează o mare parte dintre ruşii din afara graniţelor ţării lor, spălaţi pe creier de propaganda agresivă şi furibundă a Kremlinului, e un factor destabilizator. Grimasa xenofobă de pe faţa lui Putini prevesteşte multe rele.

Antioccidentalismul ameninţă să transforme ţările asociate cu UE, dar care au o semnificativă minoritate rusească, într-un balamuc. În salonul nr.6 al Europei, ca să-l parafrazăm pe Anton Pavlovici Cehov. Absurditatea războiului din Ucraina ilustrează perfect această perspectivă.