Diferențele între votul din cele două state românești care ne pot juca festa

Prezentul continuu

Chiar dacă s-a comportat în alegerile prezidențiale la fel ca și cel de dincolo de Prut, electoratul românesc de dincoace de Prut nu reprezintă toți alegătorii din Republica Moldova. Între votanții din cele două state există niște nepotriviri care pot provoca un dezastru la viitoarele alegeri parlamentare.

Handicapul de dincoace de Prut

E adevărat că sângele apă nu se face și populația preponderent românească din stânga Prutului are aceleași reflexe și același fel de a fi ca și cea din dreapta lui. Dar tot atât de adevărat este faptul că lunga experiență a tiraniei țaristo-bolșevice și exercițiul politic defectuos din ultimii 20 de ani nu au cum să nu-și spună cuvântul.

În ansamblu, corpul electoral din R. Moldova poartă încă sechelele rusificării și sovietizării ce nu se lasă tratate ușor. Din cauza unor guvernări ezitante, lașe, iar în unele cazuri trădătoare din ultimele două decenii și ceva, consecințele ocupației nu numai că n-au dispărut, ci dimpotrivă, s-au întărit.

Acest handicap le poate juca festa alegătorilor, atrăgând mari nenorociri asupra lor în urma votului de la 30 noiembrie. Dacă electoratul României s-a mobilizat exemplar, dovedind spirit de acțiune, demnitate și atașament pentru democrație și o politică onestă, cel din R. Moldova riscă s-o ia razna.

Cele cinci nepotriviri

Există cel puțin cinci diferențe între votul din cele două state românești care pot readuce Chișinăul într-o nouă stare de vasalitate față de Moscova. Să le luăm pe rând.

Prima. Dincolo de Prut, votul în alegerile prezidențiale a fost aerisit de munca de salubrizare preventivă a justiției, care în ultimele luni a condamnat sau a trimis în judecată sute de politicieni sau afaceriști corupți de toate nivelurile. Astfel, au fost descurajate frauda și corupția electorală. Dincoace de Prut, justiția rămâne în mare parte fieful ciocoilor care nu este în stare să apere țara de abuzurile unor cercuri de influență obscure și cu intenții necurate. R. Moldova rămâne un sat fără câini.

A doua. Spre deosebire de România, la noi cursa electorală e pervertită de sumele uriașe de bani murdari care se învârtesc mai cu seamă în jurul partidelor proruse. Niște candidați cvasianonimi ies în pole-position prin coruperea ostentativă a electoratului. În spatele lor se află gangsterii din afara țării (Karamalak, Platon) care caută astfel să pună mâna pe R. Moldova, iar justiția, din motivele pe care le-am lămurit mai sus, nu e capabilă să oprească debandada.

A treia. Alegătorul de la est de Prut este prostit de propaganda rusească, mai furibundă ca oricând de la anexarea Crimeii încoace. Ultimul sondaj BOP arată că circa 53 la sută din cetățenii R. Moldova au încredere în televiziunile ruse. Acestea domină autoritar piața audiovizualului de la noi, făcând ravagii printre populația de la țară și în mijlocul minorităților naționale.

A patra. R. Moldova este împânzită de agenturi rusești care pregătesc deturnarea votului de la 30 noiembrie și o destabilizare a situației politice. SIS și Procuratura Generală au efectuat niște rețineri, câțiva cetățeni ai Federației Ruse au fost expulzați. Dar aceasta este doar partea vizibilă a aisbergului. E la mintea oricui că cea mai mare parte a „omuleților verzi” rămâne în libertate și continuă să lucreze R. Moldova pe la spate. Ca să nu mai vorbesc de puzderia de trădători care îi ajută să-și facă mendrele.

A cincea. O parte considerabilă a alegătorilor din R. Moldova suferă de sindromul Stockholm. Cu alte cuvinte, făcut captiv de Rusia prin amintiri, nostalgii, corupere sau propagandă, o parte a electoratului moldovenesc ajunge să-și simpatizeze călăul.

Pe ce ne putem baza în această situație? Doar pe „vântul fermecat”, vorba lui C. T. Popescu, care va ridica populația măcar la o palmă deasupra pământului, ajutând-o să voteze cu sufletul, nu cu stomacul.