De la un preşedinte „jucător” la un preşedinte „altfel”

Prezentul continuu

L-am întâlnit în câteva rânduri pe Traian Băsescu. Prima dată prin 1992, pe stadionul Giuleşti.

Nu-şi face operaţii estetice

Era ministru al Transportului pe atunci. Fiind întrebat de suporteri cu ce echipă de fotbal ţine, a răspuns ceva de genul „acum cu Rapid, doar e clubul ceferiştilor, dar din copilărie echipa mea de suflet a fost Steaua”.

M-am gândit că ar fi putut să treacă sub tăcere acest ultim amănunt care nu avea cum să le placă giuleştenilor. Nu era nevoie să mintă, trebuia doar să omită amintirile din copilărie. Mai târziu mi-am dat seama că nu era în firea lui să facă asta. A spus adevărul, chit că risca să-şi ridice în cap suporterii.

Traian Băsescu nu este omul care caută să arate bine. De aceea, el nu-şi va face niciodată operaţii estetice prin injecţii cu botox precum Putin.

Spune ceea ce crede că-i adevărat şi face ceea ce consideră că este necesar. Iată de ce atunci când a fost nevoie ca cineva din vârful piramidei să-şi pună capul sub ghilotina nemulţumirii populare, provocate de tăierea pensiilor şi salariilor, nu a băgat la înaintare Guvernul, chiar dacă avea tot dreptul s-o facă. A ieşit în faţa camerelor de luat vederi şi şi-a asumat întreaga răspundere.

Astfel, a salvat statul cu preţul propriei reputaţii. Şi-a sacrificat ratingul şi imaginea. Datorită acestui fapt, România nu numai că a evitat soarta deplorabilă a Greciei, ci şi s-a refăcut rapid, devenind ţara cu cea mai robustă creştere economică în UE.

A schimbat România la faţă

Făcând un bilanţ sumar al celor două mandate ale preşedintelui Traian Băsescu, putem spune că în zece ani de zile s-a produs schimbarea la faţă a României. Nici cei mai aprigi adversari ai săi nu-i pot contesta această realizare.

A pus capăt oscilaţiilor României între Est şi Vest, un joc duplicitar, început în vremuri ancestrale, desăvârşit sub comunişti şi continuat sub mandatele lui Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Până şi Guvernul Ponta a încercat să flirteze și cu europenii, şi rușii, și cu chinezii. Băsescu a lansat România pe linia pro-occidentală, preponderent pe cea pro-americană. Şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Bucureştiul a devenit un aliat strategic al SUA care contează enorm în jocurile geopolitice din regiune.

Înfruntând o rezistenţă acerbă, a condamnat comunismul, impulsionând astfel procesul de salubrizare morală a societăţii. Drept rezultat, potrivit ultimelor sondaje, peste 80 la sută dintre români optează pentru democraţie şi capitalism în dauna dictaturii şi comunismului.

A construit statul de drept, conferind o independenţă efectivă justiţiei care, descotorosită de imixtiunile puterii executive şi celei legislative, a declanşat un război împotriva corupţiei. Printre cei ciuruiţi se numără chiar şi oamenii preşedintelui: Alina Bică, fratele lui Băsescu ş.a.

A ridicat la rangul unui proiect de ţară chestiunea Basarabiei, care până la el era doar un subiect pentru mitinguri, proteste în stradă şi discuţii prin cafenele. Niciun politician de la Bucureşti nu poate evita de acum încolo tema unionistă care, încet-încet, a devenit o idee naţională.

Ce-i al lui, e pus de o parte

Traian Băsescu a fost un preşedinte strateg, după cum îl defineşte colegul Nicolae Negru. A avut viziuni, pe multe dintre ele izbutind să le transpună în fapt.

Nu este cazul să-l punem la icoane însă, după cum insistă unii, pentru că nimeni nu-i perfect. Ca să nu mai spun că nu trebuie să ne facem chip cioplit.

Ce-i al lui Băsescu, e pus deoparte. Însă întotdeauna este loc de mai bine. Până la urmă, votul masiv în favoarea lui Klaus Iohannis a demonstrat că românii au dorit „un altfel de preşedinte”.

Exact asta s-a întâmplat în 2008 în SUA, când cetăţenii, cu toate că au avut, în persoana lui George Bush jr., un şef de stat puternic şi curajos, şi-au dorit altceva. Şi aşa cum americanii au dovedit o mare forţă morală, alegând în fruntea ţării un politician de culoare, la fel şi românii au optat pentru un etnic german.

Klaus Iohannis a fost ales pentru a oferi României ceea ce nu a putut să-i dea Băsescu, şi anume: solidaritate în loc de dezbinare, competiţie loială în loc de război politic fratricid. Tocmai de aceea, noul şef de stat, exprimându-şi viziunea asupra funcţiei sale, a spus că doreşte să fie un preşedinte „integrator”, „mediator”, dar totodată „ferm în faţa derapajelor”.