Cât de periculoasă e de fapt Irina Vlah?

Prezentul continuu // De pierdut au avut găgăuzii, care la începutul celui de-al treilea mileniu rămân ostaticii unor nostalgii, moştenite încă din secolul XIX

Deşi multora le cad acum ciorapii de emoţii în urma alegerilor guvernatorului din Autonomia Găgăuză, evenimentul cu pricina a fost lipsit de suspans. Oricum ai întoarce-o, victoria Irinei Vlah nu este nici măcar o noutate.

S-au călcat pe bombeuri pentru Putin

Astăzi, proeuropenii se lamentează că başcan la Comrat a devenit „omul Moscovei”. Ruşii şi filoruşii, dimpotrivă, jubilează pe seama aceluiaşi fapt. Asta-i ca şi cum unii s-ar bucura, iar alţii ar plânge că Papă de la Roma a fost ales un catolic.

Toţi cei zece candidaţi pentru funcția de guvernator al Unității Teritorial Autonome „Gagauz-Yeri” se declaraseră rusofili. Ei și-au construit platformele electorale exploatând relația cu Moscova și negând orice legătură cu partidele din Republica Moldova.

Este adevărat că, dintre toţi, Kremlinul a ales-o pe Irina Vlah. Anume ea fusese susţinută oficial de Moscova. Dar tot atât de adevărat este faptul că şi contracandidaţii ei s-au călcat pe bombeuri unii pe alții în campania electorală pentru a-şi dovedi devotamentul faţă de Putin.

Ei şi ce dacă învingea nu Vlah, ci unul dintre adversarii ei politici? La Tiraspol, în ultimele alegeri a câştigat Şevciuk în dauna favoritului oficial al Kremlinului, Kaminski. A schimbat asta cumva situaţia? S-a îndepărtat enclava de la Nistru cu vreun centimetru de Moscova? Pe naiba.

Vânzătoarea de iluzii

Găgăuzia nu a oferit nicio surpriză. Din contra. A arătat o dată în plus că sudul republicii rămâne o relictă imperială a fostei metropole.

S-a văzut că în „Gagauz-Yeri” există, de fapt, o minoritate rusă cu antecedente istorice găgăuze. Majoritatea populaţiei vorbeşte şi gândeşte ruseşte, iar conştiinţa naţională găgăuză, de dragul dezvoltării căreia a fost creată autonomia, în cea mai mare parte a zonei străluceşte prin absenţă.

În autonomia din sud n-a câştigat nimeni. Nici măcar Moscova, care vinde iluzii la Comrat.

În noile condiţii geopolitice şi în urma crizei economice tot mai profunde în care intră acum Rusia ca într-o apă neagră, Putin nu are cum ajuta noul guvernator găgăuz. Mai mult decât atât. Orice relaţie cu Moscova peste capul Ucrainei devine la Comrat tot mai dificilă, iar în curând va fi imposibilă.

De pierdut au avut găgăuzii, care la începutul celui de-al treilea mileniu rămân ostaticii unor nostalgii, moştenite încă din secolul XIX. Ei nu contenesc să se amăgească, punându-şi speranţele într-un imperiu care nu există. I-a rămas doar o fantomă vagă, dar şi aceea se îndepărtează pe zi ce trece.

A pierdut Republica Moldova care s-a convins încă o dată că cele două decenii şi ceva de la proclamarea independenţei încoace s-au scurs degeaba. Nu s-a făcut nimic pentru integrarea găgăuzilor. Aceştia nu cunosc româna şi nu au şanse de afirmare la Chişinău. Nu e de mirare că îşi îndreaptă instinctiv privirile spre Moscova.

Fără imunitate

În aceste împrejurări, partidele de la Centru nici nu au încercat cel puţin să se implice în procesul electoral din Autonomia Găgăuză. Ce era să caute acolo? Nu avea niciun rost. Porcul în ajun nu se îngraşă.

Privind lucrurile din acest unghi, putem afirma că nu ne paşte niciun pericol mai deosebit de la Comrat. Speculaţiile din Duma de Stat despre integrarea euroasiatică a Găgăuziei sunt apă de ploaie.

Ameninţarea adevărată sălăşluieşte la Chişinău. Uneltind împotriva noastră, Rusia, metaforic vorbind, propagă nişte infecţii penibile, dar suportabile, care în mod normal n-ar constitui un pericol letal într-un corp sănătos. Irina Vlah este şi ea, deci, un fel de viroză pe care ne-o transmite generalul Iarnă.

Problema-i această panaramă de stat corupt şi cleptoman numit Republica Moldova care nu are un strop de imunitate. Iar raţiune nici atât.