Cadoul de Crăciun al Ucrainei pentru R. Moldova

Prezentul continuu // După 24 august la Kiev a urmat 27 august la Chişinău. Tot astfel şi 23 decembrie 2014 în Ucraina va aduce ziua când va ieşi soarele libertăţii şi pe strada noastră

Deunăzi, Ucraina a făcut Republicii Moldova un nesperat cadou. De Crăciun, precum se ştie, se împlinesc cele mai fantastice vise.

Sprijinul pentru Ucraina – literă de lege

Ucraina a renunţat la statutul de ţară neutră, făcând un prim pas pe drumul aderării la NATO. Nealinierea la blocurile militare s-a dovedit ineficientă pentru a proteja țara, consideră preşedintele Petro Poroşenko.

Astfel, Kievul pune capăt balansării extrem de riscante între Est şi Vest, alegând să se aciueze sub umbrela Alianţei Nord-Atlantice. Mai e mult până departe, desigur. Totuşi, Occidentul nu-l va refuza. Asta e clar.

Acum şase ani, cu ocazia summitului NATO de la Bucureşti, ucrainenilor li s-a pregătit un plan de acţiuni pentru aderare. Ei nu au primit atunci, precum se ştie, această foaie de parcurs din cauza opoziţiei ruse. Acum situaţia s-a schimbat. Ucraina e membru asociat al UE, se află în plin război cu Rusia, iar statele comunităţii euroatlantice s-au angajat s-o ajute.

Mai mult decât atât. Asistenţa occidentală a devenit literă de lege prin adoptarea de Congresul SUAa Actului de Sprijin pentru Libertatea Ucrainei, care autorizează noi sancţiuni împotriva Rusiei şi furnizarea de ajutor militar, inclusiv letal, Kievului.

În aceste condiţii, aderarea este o chestiune de timp. Şi contează mai puţin când anume, formal vorbind, Kievul va deveni membru cu acte în regulă al Alianţei Nord-Atlantice. Important este faptul că Ucraina a aruncat zarurile, înregimentându-se oficial în tabăra occidentală.

Cu alte cuvinte, Poroşenko, Iaţeniuk şi compania au luat în calcul inevitabilele reacţii furibunde ale Moscovei şi şi-au asumat răspunderea pentru decizia adoptată. Prin gura premierului Dm. Medvedev, Kremlinul a calificat deja Ucraina ca fiind un potenţial inamic.

Kievul acoperă spatele Chişinăului

În acest context geopolitic tensionat, Republica Moldova, al cărei statut de nealiniere este înscris în Constituţia din 1994, reiterează, prin premierul în exerciţiu, că nu vrea să renunţe la neutralitate. Ce urmăreşte Chişinăul prin acest gest năstruşnic? Să rămână „prietenul” Rusiei în spatele „inamicului” de la Kiev? Absurd, nu?

De fapt, Ucraina, asumându-şi riscurile renunţării la statutul de neutralitate şi optând pentru aderarea la NATO, a făcut Republicii Moldova un imens cadou. Kievul a deschis calea Chişinăului spre Alianţa Nord-Atlantică, acoperindu-i spatele prin faptul că atrage focul rusesc asupra sa.

Nu e pentru prima dată, de altfel, când vecinul din Est ne face atare pleziruri. La 24 august 1991, bunăoară, Rada ucraineană a adoptat Declarația de Independență, încurajând astfel Republica Moldova să-i urmeze exemplul. Doar cu două zile înainte de acest act istoric, oficialii de la Chişinău, la fel ca Leancă astăzi, afirmau că „este prematur” să pună problema independenţei, chit că la Moscova tocmai eşuase puciul neostalinist.

După cum nu i-a trezit tentativa de lovitură de stat a GKCP din august 1991, tot aşa nici războiul ruso-ucrainean se vede că nu-i în stare să-i dezmeticească pe guvernanţii de la Chişinău. Numai că ziua de marţi, 23 decembrie 2014, când s-a votat renunţarea la statutul de neutralitate, echivalează în fond cu 24 august 1991, când s-a proclamat independenţa Ucrainei.

Iar după 24 august la Kiev a urmat 27 august la Chişinău. Tot astfel şi 23 decembrie 2014 în Ucraina va aduce ziua când va ieşi soarele libertăţii şi pe strada noastră. Republicii Moldova îi este scris să înceteze a face şpagatul între două scaune, renunţând la falsul statut de neutralitate şi aderând la NATO, chiar dacă premierul nostru nu ştie încă asta.