Al Capone a murit la Chişinău

Prezentul continuu

„Nu ştiu cum e posibil să furi atât de mulţi bani într-o ţară mică”, se arăta contrariat deunăzi Pirkka Tapiola, şeful Delegației UE în Republica Moldova. Nedumerirea sa e mare. Dar şi revolta nu este mai mică.

Gangsterii trecutului se răsucesc în mormânt

Zice-se că s-a şterpelit cel puţin un miliard de dolari şi nimeni habar n-are cum poate fi prădată dintr-o lovitură valoarea bugetului unei ţări. Nu prea există precedente pentru atare jecmăneli. Marii hoţi din istorie se răsucesc, pesemne, în mormânt, iar cei de azi rămân perplecşi, topindu-se de invidie.

Cel mai frustrat s-a simţit, neîndoios, celebrul Al Capone. Înainte de a-şi da obştescul sfârşit a doua oară la Chişinău, el a realizat cu stupoare că jaful din sistemul bancar moldovenesc i-a ucis reputaţia de genial combinator financiar.

Nici în cele mai negre coşmaruri n-a visat faimosul gangster că va fi umilit în ultimul hal într-o ţară prăpădită care pe vremea lui nici nu exista măcar pe hartă. Că-i va fi terfelită întreaga lui activitate de infractor inventiv şi tenace.

Deşi a murit fizic în 1947, Al Capone a continuat să trăiască într-o legendă pe care tot el a scris-o prin viaţa lui zbuciumată de bandit inteligent şi creativ. A format cel mai mare sindicat al crimei din lume. A izbutit cu o abilitate ieşită din comun să se sustragă justiţiei.

Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor. Chiar termenul, care a intrat temeinic în ştiinţa economică, l-a inventat anume el.

Alchimia financiară

Renumitul gangster a elaborat o adevărată alchimie financiară care permitea convertirea unor bancnote pline de sânge în sume pe deplin legale şi curate. A folosit maşinile de spălat cu fisă, împrăştiate prin Chicago, pentru a-şi ascunde veniturile obţinute din jocurile de noroc, prostituţie, escrocherii şi eludarea legilor prohibiţiei în comerţul cu alcool.

A furat miliarde de dolari. Dar de-a lungul întregii sale vieţi, nu într-o singură zi, precum cei de la Chişinău.

Recent, presa internaţională relata că nişte hackeri au sustras un miliard de dolari în câteva ore. Numai că ţinta lor era întreg mapamondul, nu o ţară sărmană al cărei PIB nu depăşeşte 8 miliarde de dolari.

Dacă raportăm sumele pe care le-a spălat în anii treizeci ai secolului trecut notoriul cap al lumii interlope din Chicago cu PIB-ul SUA, performanţa lui pare derizorie în comparaţie cu nelegiuirea din Republica Moldova, unde peste noapte s-a furat a opta parte din Produsul Intern Brut al ţării.

Ca să se ridice la nivelul spălătorilor de bani din necunoscuta lui ţară din estul Europei, Al Capone ar fi trebuit să subtilizeze nu mai puţin de două trilioane de dolari. Adică a opta parte din PIB-ul SUA.

Ca să vă daţi seama mai bine despre ce sumă este vorba, două trilioane de dolari reprezintă tot PIB-ul Rusiei. Atâta bănărit el n-a putut să fure în întreaga lui viaţă de bandit fecund şi norocos.

Apropo de ruşi, anume ei i-au făcut felul lui Al Capone în viaţa lui de după moarte. Dacă renumitul gangster american spăla banii murdari aproape la propriu, în maşinile de spălat, urmaşii săi din fostul imperiu al răului s-au dovedit a fi mult mai ingenioşi.

Ei au fondat la Chişinău, culmea ironiei, pe banii statului moldovenesc, prin aşa-zisele suveici financiare, bănci comerciale cu o destinaţie specială. Acestea aveau menirea secretă de a spăla banii negri ai Kremlinului, dar şi câştigurile mafiei ruse.

Spălătoria rusească

Dacă Al Capone putea să mituiască cel mult funcţionarii municipali şi unii ofiţeri de poliţie, rareori vreun biet jurist de la Washington, gangsterii ruşi au reuşit să corupă până şi vârfurile puterii politice. Ei i-au cumpărat pe mai mulţi miniştri şi deputaţi de la Chişinău, obligându-i astfel să elaboreze şi să adopte o serie de legi care deschideau singure seifurile băncilor.

Astfel, Republica Moldova a devenit o mare spălătorie rusească de bani murdari sub acoperirea unui stat membru al ONU, iar de la o vreme, şi asociat cu Uniunea Europeană. Când Federaţia Rusă, fiind supusă unor sancţiuni occidentale necruţătoare, s-a pomenit la ananghie, Putin a ordonat să fie puse în funcţiune, la turaţii maxime, „maşinile de spălat” valuta forte de la Chişinău.

Aşa a dispărut un miliard de dolari. Şi s-ar putea ca acesta să nu fie ultimul. „Spălătoriile” încă nu au fost închise.

Al Capone, bineînţeles, la astfel de tehnici sofisticate şi planuri de anvergură nici nu avea cum să viseze. Noii interlopi din Republica Moldova i-au eclipsat întreaga-i carieră. Cărţile şi filmele despre isprăvile lui pălesc în faţa jafului de la Chişinău, omorându-i mitul de gangster inegalabil.