De la un prinț străin la un procuror străin

Prezentul continuu // Pentru a pune în mișcare justiția independentă, trebuie aduși de peste hotare nu numai procurori, ci și judecători

Îi înțeleg pe cei care se tem de un procuror străin. Dar de ce ți-e frică nu scapi. Sau nu?

Curățenia nu-i pe placul păianjenilor

Rezistența surdă în fața reformelor din justiție crește. Toate cuvintele despre independența puterii judecătorești sună frumos, iar standardele europene în materie de drept sunt ca o vacă sacră. Nu se atinge nimeni de ele.

Când însă vine vorba de aplicarea lor practică, lucrurile se blochează. Exact ca în eseul regretatului Constantin Tănase despre semafoare. Toată lumea recunoaște importanța acestora. Inclusiv conducătorii. Toți strigă „nu treceți pe roșu!” și toți trec. Mai ales, conducătorii cu girofaruri.

Deși în vorbe toți se pronunță pentru o justiție fără ingerințe politice, împotrivirea din vârful piramidei este imensă. Mulți politicieni influenți recurg în culise la diverse tertipuri pentru a sabota reforma.

Se trage de timp. Se încearcă jalnice imitații ale combaterii corupției. Cum însă toate simulacrele se văd de la o poștă, nemulțumirea societății și a partenerilor occidentali crește exponențial.

A face curățenie prin casă este un lucru indispensabil. Atâta doar că dereticarea nu-i pe placul păianjenilor aciuați prin unghere.

Timpul nu mai poate avea răbdare

Numai că degeaba se opun. Scuipă împotriva vântului. Salubrizarea generală bate la ușă. Iar pentru a pune în mișcare justiția independentă, trebuie aduși de peste hotare nu numai procurori, ci și judecători.

Unde mai pui că igienizarea este reclamată nu doar din interior, ci și din exterior. Președintele SUA, Barack Obama, anunță alocarea a 168 de milioane de dolari pentru blocarea acțiunilor ruse contra Republicii Moldova, Ucrainei și a Georgiei. Nu doar Statele Unite, ci și UE este pregătită să investească în cele trei țări pentru a le proteja de intervenția Moscovei.

Pentru ce sunt prevăzuți acești bani? Potrivit Președinției americane, ei urmează să susțină eforturile de consolidare a democrației și a bunei-guvernări, serviciile de securitate, consolidarea statului de drept și măsurile anticorupție, precum și integrarea europeană, comerțul și securitatea energetică.

Clar, nu? Este vorba, deci, de buna-guvernare, statul de drept și combaterea corupției. Asta înseamnă că măsurile de securizare a celor trei țări se vor impune cu celeritate, iar anumite fonduri în acest scop sunt identificate în avans, pentru că timpul nu mai poate avea răbdare.

Să nu mi se spună numai că noi suntem suverani acasă și nu vom permite un amestec din afară. Acestea sunt baliverne.

Într-o lume globalizată, până și marile puteri sunt interdependente. SUA într-o anumită privință sunt dependente de aliații europeni și viceversa.

Contează ce vrem. Dacă dorim să trăim în neo-feudalism, vom alege să fim iobagii Moscovei. Dacă optăm pentru libertate, vom miza pe modelul politic occidental.

Cine plătește lăutarii comandă muzica

Unde mai pui că nici de ales nu prea avem. Războiul ruso-ucrainean a retrasat liniile de demarcare. Kremlinul este sancționat pentru ocuparea ilegală de teritorii străine prin lege americană, iar asta înseamnă că am intrat într-o etapă de durată a confruntării Est-Vest.

Rusia, după cum s-a exprimat președintele Obama, este de partea rea a istoriei. Din fericire, Republica Moldova s-a pomenit de partea opusă a baricadei. Altfel spus, de partea bună a istoriei. Și acolo va fi, întrucât marcarea liniei frontului în noul război rece nu este la discreția liderilor de la Chișinău.

De aceea, oricine va guverna în Republica Moldova va trebui să accepte „consolidarea statului de drept”, să se resemneze cu „măsurile anticorupție” și să respecte principiile „bunei-guvernări”. Mai cu seamă că pentru toate acestea se alocă din belșug bani occidentali. Or, cine plătește lăutarii comandă muzica.

Astfel stând lucrurile, aducerea unui procuror străin este astăzi la fel de inevitabilă precum aducerea unui prinț străin după unirea principatelor în secolul XIX. Ce ți-e scris în frunte ți-e pus.