Cum nevotarea l-ar face pe Leancă erou

Prezentul continuu

Candidatul desemnat pentru funcţia de prim-ministru a fost pus în situaţia nu atât să se bată pentru învestirea Guvernului său, cât să lupte pentru propria-i supravieţuire politică. Cum votul de încredere n-a contenit să ridice mari semne de întrebare, el s-a văzut silit să-şi ia măsuri de precauţie.

Plasa de protecţie

Iurie Leancă risca să-şi facă ţăndări întreaga sa carieră în cazul în care ar fi trântit în Parlament. De aceea, a trebuit să-şi asigure o aterizare lină şi relativ sigură.

Plasa de protecţie care urmează să-l menţină în viaţă este Programul de guvernare pe care l-a dat publicităţii cu aproximativ 48 de ore înainte de votul din Legislativ. Acesta nu oferă garanţii, fireşte, că noul Executiv va fi instalat, dar îi da lui Iurie Leancă şansa unui alt parcurs politic.

Structurat pe 17 capitole şi conţinând nu mai puţin de 42 de pagini, planul de activitate al Guvernului nu este fără cusur. Anunţata reformă a procuraturii, de exemplu, pare un paliativ desuet şi superficial. Relaţiile cu Rusia sunt înghesuite în nişte tipare parcă încremenite în sechelele trecutului. Formulele economice adesea sună declarativ.

Totuşi, din punctul de vedere al percepţiei publice, lui Iurie Leancă i-a reuşit un program promiţător care îl ajută să coboare în scenă din înălţimile bunelor intenţii având nimbul de luptător dezinteresat cu viciile fundamentale ale statului. Pentru prima oară de la proclamarea independenţei încoace, combaterea corupţiei este pusă în capul mesei. Cel puţin pe hârtie.

Un farmec trist şi neînţeles

Asta sună bine. I se va duce repede vestea de haiduc neînfricat care ţine cu tot dinadinsul să înfrunte hoţomanii sus-puşi din junglele politice autohtone. Unde mai pui că măsurile anticorupţie sunt expuse amănunţit şi argumentate pe îndelete chiar în primul capitol al programului de guvernare.

Tabloul luptei pentru cauza dreaptă este întregit de prevederile potrivit cărora Republica Moldova îşi propune să obţină statutul de ţară-candidat pentru aderarea la UE. Iar ca acest obiectiv să nu pară decorativ, printre scopurile urmărite se numără transparentizarea sectorului financiar-bancar, descentralizarea administraţiei, reforma justiţiei, construirea unei societăţi „pe modelul social european” etc. Se proclamă parteneriatul strategic cu România şi dialogul strategic cu SUA.

Toate bune şi frumoase până aici. Programul de activitate este inedit, chiar nemaipomenit pentru Republica Moldova, ceea ce-i conferă un farmec trist şi neînţeles, vorba poetului, întrucât obligă lumea să se întrebe de ce a fost propus atât de târziu.

Ori plugar, ori martir

Oricum, în cazul în care va fi instalat, Guvernul va trebui să tragă tare în plug pentru a nu dezamăgi. Dacă însă nu va fi votat, Iurie Leancă va deveni un martir răpus de balaurul oligarhic.

Iată de ce toţi cei care riscă să fie acuzaţi de o posibilă nevotare a Guvernului trebuie să se teamă ei în primul rând de acest eşec, deoarece vor deveni în ochii publicului răul întruchipat care a dat în gât reforma adevărată. Leancă însă, dimpotrivă, se va transfigura într-un mit politic. Într-o legendă urbană. Într-un Robin Hood în versiune mioritică. În noul Iorgu Iorgovan al epocii digitale.

Cetăţenii vor dori învierea viteazului căzut în lupta pe viaţă şi pe moarte cu hidra corupţiei. Ei vor aştepta revenirea lui în prim-planul scenei politice, pentru că ceea ce vor face alţii, oricât s-ar zbate aceştia, va părea mult mai prost decât ceea ce şi-a propus el, dar nu i s-a permis să facă.

Oricum ai întoarce-o, Leancă va ieşi din această daraveră nu doar teafăr, ci şi triumfător. Votarea îl va propulsa în fruntea Guvernului. Nevotarea îl va transforma în paladinul chemat să salveze statul de cleptomani şi să-l aducă în Europa.

Astfel, joi, deputaţii vor avea de ales una din cele două ipostaze posibile pentru Iurie Leancă. Ori prim-ministru, ori erou de poveste.