Cei doi inamici ai Republicii Moldova

Prezentul continuu // Birocratizarea statului a generat sărăcia de astăzi și a constrâns sute de mii de oameni să-și ia lumea în cap și să plece

Pun pariu pe orice că ultimele declarații ale șefului Delegației UE în Republica Moldova, Pirkka Tapiola, au dat fiori clasei politice de la noi. Indiferent dacă e proeuropeană sau filorusă. Dacă e la putere sau, din contra, în opoziție.

O țară mică, dar cu o protipendadă mare

Înaltul reprezentant al Uniunii Europene la Chișinău a spus că reforma teritorial-administrativă este întârziată în situația în care avem 898 de conducători, un număr mult prea mare într-o țară de trei milioane de locuitori. Și a adăugat că „70 la sută din municipii/raioane au cheltuit mai puțin de 100 de lei într-un an pentru nevoile fiecărui cetățean. Este o cifră dramatică”, a concluzionat Tapiola.

Anterior, tot el spunea că, în actualul context regional complicat, urmează să se urgenteze reformele, să se confere independență justiției, să se combată corupția pentru a rezista în fața provocărilor externe. Dacă-i traducem afirmațiile din limbajul diplomatic în cel cotidian, ar trebui să conchidem că Republica Moldova are astăzi doi inamici: Rusia, care ne amenință cu o nouă cotropire, și jungla birocrației, care se extinde periculos.

De bună seamă, suntem acum o țară mică, dar cu o protipendadă mare. Potrivit statisticilor, Republica Moldova se numără printre fruntașii topului mondial al statelor cu cei mai mulți demnitari pe cap de locuitor: circa 130 de funcționari la 10 mii de cetățeni. În Federația Rusă, de altfel, una dintre cele mai birocratizate țări de pe planetă, sunt 102 funcționari publici la 10 mii de persoane. În Germania - mai puțin de 100, iar în India 29 la 10 mii de persoane.

Pe locul 141 din 144

Or, birocrația obeză nu face casă bună nici cu eficiența, nici cu productivitatea muncii, nici cu inițiativa privată, nici cu responsabilitatea politică sau cea civică. Dimpotrivă. Aparatul administrativ umflat generează căpătuire, fraudă, parvenire și multă risipă de resurse publice.

Nu întâmplător, Raportului Global al Competitivității, realizat în 2014 de Forumul Economic Mondial, arată că birocrația, corupția și instabilitatea sunt principalele probleme la noi. Potrivit acestui document, Republica Moldova e pe locul 141 din 144 în ceea ce privește independența justiției.

Și nici nu poate fi altfel. O birocrație exorbitantă devine un lucru în sine care caută să se reproducă, să corupă și să profite, uitând de obligațiile ei propriu-zise.

Acest rău, moștenit încă de la puterea sovietică, era pe cale să fie stârpit odată cu începuturile descentralizării și înlocuirea raioanelor cu județele în 1999. N-a fost să fie.

Birocrația marginalizată în urma prefacerilor democratice s-a răzbunat în alegerile din 2001, punând umărul la revanșa comunistă. Și PCRM nu i-a înșelat așteptările. A restabilit raioanele, a supraaglomerat aparatul administrativ, a lichidat firavii lăstari ai autonomiei locale, a subordonat politic justiția.

Republica Moldova s-a întors astfel în timp și rămâne tot acolo. Iar consecințele acestui derapaj de un pătrar de secol sunt foarte grave.

Declinul europenizării generează înapoiere

Nu exagerez o iotă afirmând că birocratizarea statului a generat sărăcia de astăzi și a constrâns sute de mii de oameni să-și ia lumea în cap și să plece. Aparatul administrativ din cale afară de numeros nu are cum să nu provoace cheltuieli exagerate, rapacitatea lui conducând la desconsiderarea legislației, la samavolnicie politică, la deturnare de fonduri.

Unii politicieni, după alegerile din noiembrie, și-au propus să încetinească ascensiunea pe drumul integrării europene sub pretextul imaturității societății. Aberații și un pretext la vârf de a fura pe rupte averea poporului.

Orice tergiversare a reformelor democratice, declinul europenizării înseamnă perpetuarea nedreptății și înapoierii. Dacă ne învinge cleptocrația - inamicul intern, cel extern - Rusia - nu va avea nevoie de niciun glonț pentru a ne readuce în cușca lui.