Avantajele şi dezavantajele candidatului unic

Prezentul continuu

Deşi competiţia pentru Primăria Chişinăului rămâne încă o ecuaţie cu multe necunoscute, un lucru este cert. Matematica alegerilor locale în capitală anunţă o pistă electorală aglomerată cu un pluton fruntaş mai numeros ca oricând.

Singur împotriva tuturor

Este limpede că, pentru prima oară în ultimele două decenii, stânga nu va avea un candidat favorit unic. De cealaltă parte, actualul primar al Chişinăului, după toate probabilităţile, se va confrunta cu unul sau poate chiar cu doi candidaţi ai guvernării centrale.

Se prefigurează un amalgam de neclarităţi. Semnele de întrebare se aşază atât asupra candidaţilor care vor mai intra în cursă, cât şi asupra strategiilor care vor fi adoptate de cei mai importanţi jucători politici.

Cât de fragmentată va fi stânga? Pe cine vor susţine comuniştii în cazul în care candidatul lor nu se califică în turul doi? Ce se va întâmpla de data aceasta cu votul etnic care a decis adesea până acum rezultatul final al cursei electorale? Cum se vor prezenta în alegeri cele două partide de guvernământ?

La ora când scriu aceste rânduri, la linia de start s-au prezentat doi candidaţi. Dorin Chirtoacă, după cum era de aşteptat, a fost băgat la înaintare de PL pentru a lupta pentru cel de-al treilea mandat, iar PSRM pariază pe Zinaida Greceanîi.

Va avea un candidat propriu în cursa electorală din Chişinău şi Partidul Comuniştilor. Acesta va fi desemnat sâmbăta viitoare la plenara Comitetului Central al PCRM.

Urmează să-şi primească botezul focului electoral şi fostul prim-ministru desprins recent de PLDM. Comisia Electorală Centrală a înregistrat „Platforma Populară Europeană din Moldova - Iurie Leancă” care, după toate probabilităţile, va avea un cuvânt de spus în alegerile locale, chit că intenţiile acestui bloc în Chişinău rămân deocamdată confuze.

Vor fi, pesemne, destui candidaţi independenţi. În orice caz, mai mulţi politicieni sau reprezentanţi ai societăţii civile promit să intre în luptă.

Mişcările produse până acum în cursa pentru Primăria Chişinăului creează suspans şi merită o analiză aparte. Pe ce se bazează încrederea lui Dorin Chirtoacă, liberalul pornind la drum singur împotriva tuturor? De ce socialiştii nu l-au înaintat pe Igor Dodon? Ce semnifică absenţa acestuia? Slăbiciune, nesiguranţă sau un calcul bine chibzuit?

Vom reveni ceva mai târziu asupra acestor aspecte. Astăzi vom stărui însă asupra modului în care se vor prezenta în alegeri PLDM şi PDM.

Cele două partide de guvernământ nu se grăbesc. Se pare că şi-au luat o pauză de gândire. Şi au de ce.

Între un rău şi un rău mai mare

Ambele formaţiuni politice nu sunt în cea mai bună formă. Suferă cumplit în urma creării unei suspecte coaliţii minoritare, dar şi din cauza scandalului iscat de jaful de miliarde din bănci.

Nici liberal-democraţii şi nici democraţii, dacă e să dăm crezare ultimelor sondaje, nu stau bine în ceea ce priveşte intenţiile de vot. Niciunul dintre ele nu are un candidat puternic care, în actuala conjunctură, ar fi capabil să se bată pentru victorie.

În aceste circumstanţe, au apărut zvonuri potrivit cărora cele două partide, pentru a-şi creşte şansele de reuşită, ar înclina să meargă în Chişinău cu un candidat unic. Lucrurile nu par însă bătute în cuie, iar tăcerea guvernanţilor este grăitoare. Decizia pe care trebuie s-o ia este foarte grea. Am impresia că ele trebuie să aleagă între un rău şi un rău mai mare.

Logica evenimentelor parcă ar dicta coalizarea PLDM-ului şi PDM-ului în alegerile din Chişinău. Pe de o parte, acest fapt ar contribui la cimentarea guvernării. Pe de altă parte, unirea forţelor le-ar oferi şansa să obţină un scor electoral onorabil. Poate chiar să lupte pentru calificarea candidatului comun în turul doi.

Partea proastă e că în capitală, unde electoratul e mai şcolit decât în provincie şi votează în mare parte conştient, doctrinar şi geopolitic, dreapta cu stânga nu prea se împacă. În aceste condiţii, nu-i exclus ca ambele partide să piardă o parte de susţinători.

Există şi o altă belea. Partidele care au un candidat comun, dar merg pe liste separate, de regulă, înregistrează un rezultat mai slab în alegerile pentru Consiliul Municipal. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu Partidul Liberal Democrat în alegerile locale din 2011.

PLDM şi PDM au posibilitatea, ce-i drept, să-şi unească eforturile şi din acest punct de vedere. Dar cum vor partaja lista comună? Frăţeşte? Egal? Sau pornind de la rezultatele alegerilor anterioare? Întrebările par chiţibuşare, dar ele arată cât de complicată ar fi coabitarea PLDM şi PDM în alegerile locale din capitală.

Unde mai pui că PDM, cu excepţia anului 2007, când l-a avut candidat pentru primărie pe Vlad Filat, s-a prezentat prost în Chişinău. De unde şi riscul că democraţii vor trage în jos prezumtiva coaliţie, şubrezind astfel şi poziţiile PLDM.

În acelaşi timp, intrarea celor două partide în cursa pentru Primăria Chişinăului cu propriii candidaţi este foarte îndoielnică, deoarece riscă să-i pună pe aceştia din start în postura de figuranţi fără sorţi de izbândă. Într-o atare situaţie, logica votului util va îndemna o parte a alegătorilor PLDM şi PDM să urce în carul electoral favorit, care pe dreapta pare să fie reprezentat de Dorin Chirtoacă.

Din lac în puţ

Astfel, partidele de guvernământ se văd silite să aleagă între a sări din lac în puţ şi viceversa. Oricum ai da, pentru ele există mai multe handicapuri decât atuuri.

Din acest impas există, totuşi, o ieşire. Şi aceasta, din punctul nostru de vedere, se numeşte Serafim Urechean. El pare să fie singurul în stare să arunce mănuşa actualului primar pe centru-dreapta.

Atâta doar că puterea lui electorală stă în susţinerea ambelor partide. Dacă se va sprijini doar pe unul dintre ele, va fi ca zmeul din poveste a cărui putere sta în ghinda dintr-un stejar. S-ar putea să rămână fără vlagă.

Nu-i va fi de niciun folos ghinda dacă se va ofili stejarul. Şi invers.