Nicolae Negru // Rusia Sfântă criminală și cetățenii ei imaginari

Semne diacritice

Dinspre est, din epicentrul Bisericii Ortodoxe Ruse ajunge până la noi un alt „ciclon” de paranoia neo-imperială. Nu vă simțiți cetățeni ai „Rusiei Sfinte”, stimați cititori”?

„În ciuda apariției granițelor politice în așa-numitul spațiu post-sovietic, pentru Biserica Ortodoxă Rusă acestea nu există, pentru că noi suntem Biserica Întregii Rusii, iar pentru mine Kievul, Minskul și alte capitale ale republicilor sunt centre spirituale importante ale Rusiei Sfinte unite”, a spus Patriarhul Kirill, într-un discurs ținut pe 28 august 2024, la masa festivă de după Sfânta Liturghie în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Kremlin, comunică Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei și Întregii Rusii.

Faptul că aceste granițe politice există în realitate și încălcarea lor poate avea consecințe cât se poate de reale, inclusiv vărsări de sânge și pierderi de vieți omenești, nu pare să-l deranjeze prea tare pe Întâi-Stătătorul BORu. El a numit războiul din Ucraina, în care au fost distruse sute de localități și omorâți sute de mii de oameni, ucraineni și ruși, femei și copii, niște „frământări” (interne, în cadrul spațiului imperial). „Nu sunt primele din Rusia” – îi consolează Patriarhul Kirill pe ruși, explicându-le că în Ucraina se dă o luptă „între Dumnezeu și diavol, între adevăr și minciună” și e imposibil de găsit, nu există vreun compromis în acest caz, mulțumind clerului „din toate țările care s-au format pe teritoriul Rusiei istorice, pentru menținerea unității canonice în toate împrejurările grele”.

„Cei care vor rămâne credincioși unității spirituale a Bisericii noastre, misiunii sale de mântuire pentru întreg spațiul Sfintei Rusii vor rămâne pe partea bună a istoriei și vor învinge în cele din urmă”, a asigurat el audiența. Din punctul său de vedere, „frământările” din spațiul Rusiei istorice au apărut nu fără susținerea din exterior, nu fără participarea unor forțe „ostile Rusiei”, dar, în ciuda sancțiunilor și restricțiilor, datorită „președintelui Putin Vladimir Vladimirovici și echipei sale”, Rusia rezistă loviturilor, „economia se dezvoltă și sistemul politic se întărește”.

Patriarhul rus nu uită nici de meritele BORu ce „este singura instituție care leagă astăzi Rusia, Ucraina, Belarus și alte țări din așa-numitul spațiu post-sovietic”, care „dă speranță oamenilor ce se recunosc ca cetățeni – nu în sens legal, ci în sens spiritual sau, dacă vreți, filosofic – cetățeni ai Rusiei Sfinte unite”, a conchis Kirill. Am fi curioși să aflăm cum interpretează Mitropolitul Vladimir aceste pretenții geopolitice, deloc inofensive, ale șefului său de la Moscova. După ce l-am văzut foarte „principial” în scrisoarea plină de reproșuri și invective adresată Patriarhului Daniel al României, o scrisoare lămuritoare a Mitropolitului Vladimir către Patriarhul Kirill al Rusiei e obligatorie. Sau acceptă el că Republica Moldova este parte a Rusiei criminale?

xxxx

Și stataliștii noștri antieuropeni nu au reacționat în niciun fel la aceste pretenții de natură simbolico-geopolitică asupra teritoriului post-sovietic, ce se sincronizează și reflectă eforturile de refacere, într-o formă sau alta, a URSS, începute, nu tocmai reușit, prin invadarea Ucrainei.

Și nici numirea unui nou ambasador rus la Chișinău, Oleg Ozerov, care a coordonat până acum acțiunile de politică externă ale Rusiei în Africa, nu i-a clintit pe stataliștii noștri rusofili din poziția de acceptare docilă a tot ce vine de la Moscova.

Nu pare să fie o înlocuire întâmplătoare, presupunem că Putin mizează pe experiența „africană” a lui Ozerov, într-o perioadă marcată de implicarea companiei militare private „Wagner” în politica și afacerile interne ale unor țări din Africa. Dacă îi va fi sau nu de ajutor lui Ozerov practica africană în activitatea diplomatică din Republica Moldova, va depinde și de SIS, și de serviciile speciale ale partenerilor noștri. Zilele trecute, Antony Blinken, secretarul de stat al SUA, s-a referit din nou la încercările Rusiei de a se implica în alegerile și referendumul nostru proeuropean din toamnă.

Putin l-o fi ales pe Ozerov și pentru că nu-și ascunde vederile sale imperialiste. Adept al teoriei lui Lev Gumiliov, conform căreia rușii sunt un „supra-ethnos”, Ozerov consideră că astăzi poporul său este „angajat în ultima luptă din istorie, ce se va încheia fie cu pieirea poporului rus, fie cu propulsarea sa în primele rânduri ale umanității”. Noul ambasador rus se pronunță pentru ieșirea Rusiei din organizațiile internaționale inutile și „din procesele globale”, dacă acestea pun în pericol supraviețuirea rușilor. Ozerov mai crede că Occidentul a prădat timp de zeci de ani Rusia și, de aceea, rușii sunt „obligați” să-i ceară „întoarcerea datoriei”.

Sunt aceste declarații „teoretice” periculoase pentru Republica Moldova, cum spun unii? Era Vasnețov altfel? Putea Chișinăul refuza să-l primească pe Ozerov și insista ca Moscova să trimită pe altcineva, mai puțin șovin, mai puțin revanșard, dacă o fi existând și de aceștia? Sigur, putea, nici nu era nevoie de explicații, conform convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, dar cu prețul unui tratament similar, simetric sau chiar asimetric, din partea Rusiei. Fiindcă veni vorba, singurul diplomat rus care gândea altfel decât Putin și-a dat demisia la începutul războiului. Se afla în Elveția.