De ce Putin doar privește când Iranul, partener strategic al Rusiei, arde? Calculele duble ale Rusiei și lovitura primită de Kremlin

Anul trecut, președintele rus Vladimir Putin și omologul său iranian Masoud Pezeshkian au semnat Tratatul de Parteneriat Strategic Cuprinzător, angajându-și țările să se opună interferenței terților în afacerile interne și externe ale celuilalt. Cu toate astea, acum Putin doar privește când arde Iranul, sub atacurile susținute de Statele Unite și de Israel. Motivul dezarmant este faptul că Rusia nu mai este capabilă să arate ca o forță militară globală, nemaiputând acționa peste granițe. Este o adevărată lovitură primită de Kremlin, care se mulțumește să facă niște calcule duble.

Rusia arată o solidaritate pentru Iran de la distanță, pe de o parte, iar pe de alta, își freacă mâinile de bucurie că Trump i-a suspendat sancțiunile legate de petrol, lucru care îi aduce 150 de milioane de dolari în plus pe zi din exporturile de țiței, potrivit Foreign Affairs.

Moscova poate că a rămas fidelă literei tratatului cu Iranul, care nu include o clauză de apărare reciprocă, dar nu a făcut prea multe pentru a ajuta un partener cheie din Orientul Mijlociu și un complice important în războiul lui Putin împotriva Ucrainei.

Impotența Kremlinului în Iran este în conformitate cu un model familiar: atunci când prietenii Rusiei au nevoie, Moscova emite declarații puternice și nu face prea mult altceva. La sfârșitul anului 2023, Rusia nu a reușit să intervină într-un scurt război dintre aliatul său prin tratat, Armenia, și Azerbaidjan, permițând Bakului să-și recâștige controlul asupra provinciei sale Nagorno-Karabah. Un an mai târziu, Moscova a permis forțelor rebele să răstoarne regimul lui Bashar al-Assad la Damasc.

În ultimul an, Statele Unite (împreună cu Israelul) au bombardat instalații nucleare iraniene, baze militare și fabrici de rachete; au ucis oficiali iranieni de rang înalt, comandanți militari și oameni de știință nucleari; și l-au răpit pe președintele venezuelean Nicolás Maduro, partenerul cheie al Moscovei în America Latină, practic fără nicio interferență rusă. Toate aceste cazuri scot la iveală limitele puterii Rusiei de a modela rezultatele la nivel mondial.

Și totuși, războiul actual din Iran are consecințe neintenționate care beneficiază Rusia. Pe măsură ce războiul se prelungește, prețul energiei va continua probabil să crească, ceea ce va ajuta Moscova să obțină venituri suplimentare și să abordeze un deficit bugetar în creștere, rezultat din războiul său din Ucraina.

Și, bineînțeles, războiul din Iran este încă o distragere a atenției pentru Statele Unite, deturnând resurse prețioase și lățime de bandă pe care Washingtonul le-ar fi putut aloca altfel partenerilor săi europeni și Ucrainei. Rusia poate fi incapabilă să-și protejeze partenerii, dar este încă pricepută să se adapteze la eșecurile strategice și să obțină câștiguri tactice importante de pe urma acestora.

Cu toate acestea, comerțul dintre Rusia și Iran s-a dublat de la începutul războiului din Ucraina, de la aproximativ 2 miliarde de dolari pe an la aproape 5 miliarde de dolari în prezent. Moscova a ajutat Iranul și în alte moduri.

Dar chiar dacă relația dintre Teheran și Moscova s-a adâncit, limitele influenței și capacității lui Putin de a-și proteja partenerii sunt pe deplin vizibile. Cu armata sa consumată de războiul din Ucraina și fără dorința de a se interpune în calea unui atac hotărât dintre SUA și Israel, Moscova a oferit Teheranului puțină asistență vizibilă dincolo de condamnarea diplomatică și apelurile la reținere.

Conducerea rusă speră să culeagă beneficii din acest proces performativ, cel puțin în ceea ce privește limitarea sprijinului SUA pentru Ucraina și încetinirea implementării de noi sancțiuni care vizează Rusia. În aceste circumstanțe, Kremlinul nu își poate permite să ofere un sprijin mai puternic și mai vizibil Iranului.

Chiar dacă Moscova nu reușește să sprijine Teheranul, Rusia are de câștigat de pe urma consecințelor neintenționate și a efectelor secundare ale războiului în curs din Iran. Un premiu și mai mare pentru Rusia este creșterea costului energiei. Acum, deficitul creat de închiderea Strâmtorii Hormuz duce la creșterea prețurilor petrolului, oferind Rusiei și bugetului său de stat aflat în dificultate o creștere a veniturilor.