Căsnicia mea nu merge, cum s-o repar?

De când mă știu, am îndrăgit ideea de familie. Îmi amintesc de vremurile când eram mică și mă gândeam cum mi-ar plăcea să fie soțul meu, imaginându-mă cea mai fericită persoană din univers alături de el...

În căutarea soțului perfect

În vremurile în care trăim, pare ciudat că am ales să am o singură relație pentru tot restul vieții. Cel puțin aceasta a fost ideea pe care am avut-o în minte de la început, chiar dacă acum pare că totul se năruie în jurul meu... Nici măcar în perioada liceului nu acceptam să ies în oraș cu un băiat, dacă nu vedeam în el un potențial soț.

Când ești tânără, timpul pare de partea ta

Aveam 28 de ani și încă eram singură. Prietenele mele începeau să se așeze la casele lor, unele chiar deveniseră mame... în timp ce eu locuiam cu ai mei și cu Magiun, pisoiul meu. Dar îmi era bine așa, căci nu mă simțeam pregătită oricum să iau viața în piept. Și nu mă grăbeam nicăieri, aveam tot timpul în față...

L-am cunoscut la o nuntă

Prietena mea cea mai bună se căsătorea după doar patru luni după ce își cunoscuse alesul inimii. S-au văzut, s-au plăcut, au știut că sunt făcuți unul pentru celălalt și s-au luat. Exact așa voiam și eu să mi se întâmple. Și știi cum e, ai grijă ce-ți dorești, că universul s-ar putea să-ți îndeplinească dorința... În timpul petrecerii, când toate perechile dansau blues pe ringul de dans, un bărbat mult mai înalt decât mine s-a uitat în ochii mei preț de câteva secunde și m-a întrebat: „Doamnă, dansați”?

Magia începutului poate fi înșelătoare

Eram ușor confuză, la început nu i-am înțeles întrebarea. Eram așa de emoționată pentru că era atât de frumos... mă ținea strâns la pieptul lui și, într-un mod ciudat, nu îl simțeam ca pe un străin cu care dansam pentru prima oară. Întreaga seară am povestit, am râs și unele persoane chiar credeau că formăm un cuplu. La finalul serii, mi-a scris numărul lui pe o hârtie și mi-a zis să îi dau un semn când voi simți nevoia să mai stăm la taclale.

Prima întâlnire, total neașteptată

Nu știu cum, dar am pierdut biletul și-am zis că poate așa a fost să fie. La câteva zile după nuntă, m-am trezit pe ecranul telefonului cu un mesaj de la un număr pe care nu-l aveam: „Sper că ai o zi minunată“! Nu am răspuns, crezând că e o greșeală, ca la scurt timp să primesc un altul: „N-am fost atât de talentat la blues?” Făcuse rost de numărul meu și, în câteva ore, eram în oraș, noi doi și-un buchet de flori, cu un bilețel pe care era scris: „Pentru o prea frumoasă doamnă”.

M-a cerut de nevastă după o lună

Mi-a zis că din prima clipă în care m-a văzut, a știut că eu sunt cea care îi va deveni soție și mama copiilor lui. M-a bufnit râsul și n-am luat în seama vorbele lui... bărbații pot spune multe ca să te impresioneze. După o lună de întâlniri, mi-a pus inelul pe deget și m-a cerut. Am zis „da“ cu toate că aveam un sentiment de neliniște, dar pe care l-am pus pe seama emoțiilor.

Dacă mi-aș fi ascultat instinctul...

Neliniștea mea s-a dovedit ulterior a fi fondată. După doi ani de căsnicie numai lapte și miere, el a început să se schimbe radical. Omul sensibil și atent, tandru, s-a transformat într-un munte de gheață. Au trecut alți doi ani, în care am sperat să se schimbe ceva, dar degeaba. Noi, care comunicam atât de bine înainte, suntem acum ca doi străini. Când îl întreb dacă se simte fericit alături de mine spune că da și adaugă că lui nu i se pare nimic schimbat. Simt că totul se prăbușește... oare îmi mai pot repara căsnicia, mai ales că el neagă că merge înspre mai rău?

Sursa: clickpentrufemei.ro