Vlad Filat, mai „LIBER” la închisoare: „Plahotniuc este un personaj diabolic. Eu port o vină. Nu penală, dar politică”

Plin de regrete că nu a făcut mai multe lucruri și că nu s-a „opus”, fostul premier Vlad Filat se declară mult mai liber în închisoare, decât era la libertate.

În cadrul unui interviu acordat în premieră în cei aproape patru ani de detenție, Vlad Filat recunoaște că „poartă o vină” pentru ceea ce s-a întâmplat în R. Moldova, dar spune că este vorba de una politică.

„Eu port o vină. Dar vina respectivă nu poate fi încadrată în răspundere penală. Eu port o vină politică. Nu am făcut ce ar fi trebuit să fac ca aceste lucruri să nu se întâmple”, a spus Filat la „Tv8”, cu referire inclusiv la furtul miliardului din sistemul bancar.

Mai mult, fostul premier crede că principalul beneficiar al jafului bancar este Ilan Șor și că serviciile speciale rusești nu ar fi avut nicio atribuție la această schemă.

Ce spune Vlad Filat despre jaful bancar, pentru care își ispășește o pedeapsă de 9 ani de închisoare, despre Vlad Plahotniuc, Ilan Șor, Iurie Leancă sau raportul Kroll-2 în care apare ca beneficiar al unor sume sustrase din sistemul bancar, aflați din principalele sale declarații făcute în cadrul interviului de la „Tv8”, acordat din Penitenciarul nr. 13:

Despre declarațiile promise:

În acea declarație a mea (din 15 octombrie 2015, înainte de a fi reținut în Parlament - n.r.), în care cu certitudine a fost o doză mare de emoție, eu am spus lucruri mai importante, decât faptul că voi declara și va sări societatea în aer. Dacă ne uităm foarte atent, vedem că ceea ce am spus eu s-a și întâmplat. (…) Oricum, fără declarațiile mele, totul a sărit în aer. Nu mai avem acea clasă politică în R. Moldova la guvernare. Unii sunt fugiți, dar cred că oricum sunt în așteptare în speranța că li se va ivi o ocazie să se întoarcă.

N-am vorbit, pentru că nu am avut posibilitate. Posibilitatea fizică, directă. (…) Ceea ce transmiteam eu prin așa-numitul avocat Igor Popa ori nu ajungea acolo unde transmiteam eu, ori ajungea în primă instanță la GBC.

Ei nu au urmărit arestarea mea. Eu ai urmărit eliminarea mea din activitatea politică, iar drept rezultat – eliminarea PLDM, pentru a prelua puterea în întregime în R. Moldova.

Plahotniuc nu a acționat niciodată direct: ticălos, ascuns și, eventual, înainte de a te suna și jurându-se pe copiii dânsului, într-o manieră caracteristică lui.

Despre „trădări”:

Cel mai mult regret plecarea din echipă a lui Alexandru Tănase. Doar că vina îmi aparține în cea mai mare parte mie. Trebuia să am mult mai mare grijă de relația noastră. Pentru că la noi relația nu era doar dintre președinte și prim-vicepreședinte de partid, prim-ministru și ministru al Justiției. Am făcut studenția împreună, am fost într-o campanie foarte interesantă, mă refer la alegerile pentru funcția de primar general (al Chișinăului – n.r.). Eu personal țineam mult la dânsul, ca om, ca profesionist. Recunosc că vina îmi aparține în mare parte mie. Trebuia să îngrijesc această relație. (…) Cred că a fost convins să plece.

Majoritatea sfetnicilor mei, care erau mai puțin publici, care erau mari luptători cu Plahotniuc, după arestarea mea, care imediat, care pe parcurs s-au regăsit de partea cealaltă, vorbind lucruri diametral opuse.

Eu cred că mulți oameni au fost impuși și nu au avut alternativă, dacă este să ne referim la cei care au trecut dintr-un partid la altul. În cazul PLDM, nu putem vorbi câți au trecut, putem vorbi câți au rămas. Același lucru s-a întâmplat și cu Partidul Liberal și cu multe alte partide din R. Moldova.

După întemnițare, nu m-a durut izolarea fizică. Durerea cea mare, și lucrul acesta se întâmpla zilnic, erau aceste…, hai să nu le numim trădări, aceste plecări. Lucrul acesta însemna o durere permanentă.

Eu nu cred în sinceritatea, și nu o să cred niciodată, celor care au luat decizii în baza cărora au fost distruse nu doar soarta unui om, ci a unor familii. Mă refer în primul rând la cei care au puterea să judece. Mă refer la judecători. Eu nu cred în argumentele dânșilor că au fost impuși, convinși…

Salut decizia doamnei judecătoare de a vorbi. Să spunem că este prima rândunică… Dar nu este suficient. Până la urmă oricum a fost luată o decizie în baza căreia condamnarea de nouă ani mi-a fost menținută și multe alte lucruri care se conțin în sentința din prima instanță au fost menținute. O decizie luată de judecători în baza unui compromis este o mare ilegalitate. Judecătorii nu au nicio scuză, pentru că au avut alternative. Să plece cu demnitate, dar să nu distrugă oameni. La fel și procurorii.

Despre starea de spirit după încarcerare:

Până a intra aici, eu eram liber fizic, dar sufletul categoric, vă spun cu certitudine, îmi era întemnițat. Eram prins de lucruri atât de neimportante și atât de trecătoare… Acum eu sunt închis fizic, dar sufletul îmi este liber. Sunt fericit că nu am în mine nici răutate, nici supărare și nici dorință de răzbunare.

Să învățăm din această lecție oferită și să facem tot posibilul ca așa ceva să nu se mai repete.

Despre Vlad Plahotniuc:

Dacă eu aș fi avut frică de Plahotniuc, plecam din R. Moldova după „Pădurea Domnească”. Lucrurile nu au fost niciodată simple între noi, deoarece eu vedeam lucrurile într-un anumit fel, dânsul le vedea diferit. Este explicabil. Eu am dosit sincer să particip într-un proces politic din R. Moldova și aveam obiective clare. Eu știam exact obiectivele și aveam totul stabilit la nivel de luni. Anumite realizări are au fost făcute împreună cu colegii mei aveau un caracter fundamental pentru parcursul unei țări. Abordarea dânsului (a lui Plahotniuc – n.r.) era foarte îngustă, reieșind din interese, cum ar fi să-și numească omul său la Consiliul Concurenței, fiindcă avea business în televiziune, să-și numească omul său la Procuratură…

În anul 2009, chinuiam crearea Alianței pentru Integrare Europeană 1. Înainte de prima ședință a Parlamentului, cu o seară înainte, la mine acasă au fost Veaceslav Untilă cu Veaceslav Platon. Eu nu știam că vine Platon. Dl Untilă m-a telefonat, a spus că vrea să vorbească, este ceva urgent. I-am spus că sunt acasă, era după 11.00 noaptea. Când a intrat, l-am văzut deja și pe deputatul Veaceslav Platon. Mesajul a fost unul foarte direct: că s-a decis vânzarea funcției de procuror general contra sumei de 2 000 000 de euro. Candidatura va fi din partea lui Urecheanu, dar de fapt este a lui Plahotniuc – Valeriu Zubco, cumnatul unui administrator al businessurilor lui Plahotniuc, care acum este președinte al raionului Ialoveni, Ghenadie Sajin. Untilă și Platon au încercat să împiedice această numire. După întâlnirea cu ei, am avut o discuție cu Ambasadorul american, noi discutam deseori și la ore foarte târzii sau foarte devreme, i-am expus situația. Dânsul a spus „este grav, dar până la urmă este decizia voastră”.

Ne are limite în ceea ce șine de comportamentul cu oamenii, fiindcă așa cum s-a comportat el cu oamenii înseamnă să nu ai limite. Fiindcă dacă ai anumite limite morale, te oprești la un moment dat.

Este un personaj diabolic.

Despre jaful bancar:

Discuții despre Ilan Șor acționar la Banca de Economii nu au fost niciodată. Când s-a vorbit despre emisia suplimentară la BEM, s-a vorbit despre două bănci din Federația Rusă, este adevărat, „Gazprombank” și „Vneșeconombank”. Este vorba despre două bănci foarte puternice. Prima dată, așa-numita soluție cu privire la emisia suplimentară a apărut în decizia Parlamentului, ca rezultat al Comisiei Reidman. Ca și alții, eu prima dată am auzit de această soluție atunci, chiar dacă eram prim-ministru. Credeam că este cu titlu de recomandare, alături de alte două, care cu timpul s-au îngustat până s-a ajuns la unica posibilă. Nu pot spune cine a scris acel raport, fiindcă nu eram în Parlament.

Este probabil ca acest raport să-l fi scris Serghei Iaralov. Admit, pentru că el, cred, a fost creierul și cel care a desenat toată această incredibilă schemă și a stat la capitolul implementare în calitate de coordonator. Asta este adevărat. Toate discuțiile care au avut loc, au fost cu participarea dânsului. În discuțiile pe care le aveam cu Plahotniuc și nu doar, Iaralov a participat la toate. Dacă a trebuit convingere, el a jucat un rol important.

Eu cred că despre tot puzele-ul (în furtul miliardului – n.r.) au știut Plahotniuc, Iaralov, Șor a știut în mod clar, fiindcă era persoana implicată în mod direct în tot procesul. În rest, noi am venit cu contribuția nefastă prin neimplicare, neînțelegere etc.

Așa-numitul furt al miliardului nu a reprezentat decât credite luate pe parcursul timpului, ele se cheamă neperformante, dar în realitate sunt credite care niciodată nu pot fi întoarse, o gaură în bancă. Gaură acoperită din contul deponenților.

Au rămas două posibilități – privatizarea și emisia din partea statului. Privatizarea este un proces foarte greu și lung. Încet-încet, vorba aia, duci oaia la strungă, așa am fost duși către soluția respectivă. Și, repet, nu pentru ca Șor să devină acționar la Banca de Economii, dar pentru ca, în urma emisiei, să vină un investitor serios. Informațiile respective (despre „Gazprombank” și „Vneșeconobank”) au venit pe filiera Iaralov-Plahotniuc, că acestea au interes în investiția la BEM.

A fost luată decizia la comisia de pe lângă Ministerul Economiei, nu pe lângă Guvern. În acea perioadă, consilier la Ministerul Economiei era Serghei Iralov. Valeriu Lazăr a fost un ministru și un coleg foarte bun și plecarea dânsului nu a fost întâmplătoare. A rezistat și dânsul până la un anumit moment și a plecat. Așa a fost. Cel care lua deciziile acolo era același Iaralov care coordona toată activitatea. În afară de BEM, Aeroport, acolo erau multe altele – „Metalferos”, Giurgiulești etc. Trei ani și șapte luni am avut onoarea să fiu prim-ministrul R. Moldova și nu am reușit să primesc dosarul legat de Portul Giugiulești. Acolo, în interior, sun lucruri foarte interesante, inclusiv facilități fiscale la exportul de cereale și importul de produse petroliere.

Comisia de la Ministerul Economiei a luat decizia privind emisia suplimentară la solicitarea acționarilor minoritari, cei care aveau 40 și ceva la sută. Când s-a luat decizia, eu eram în afara țării. (…) La întrebarea ce s-a întâmplat, fiindcă discutasem cu totul altceva, mi s-a explicat că pentru ca să poată veni „Gazprombank” ca acționar în BEM este necesar să se facă curat în bancă. Făcutul curățeniei și că vin-vin-vin a durat o perioadă lungă. Nici „Vneșeconombank” n-a venit. A venit o companie-fiică.

Ilan Șor a apărut direct și cu pretenții de acționar și de reprezentant al băncii atunci când solicita deja să intre în bancă și ca președinte al acestei bănci.

Să te adresezi la Șor pentru a salva o bancă, asta însemna să fii nebun cel puțin. Ori eu nu mă consider așa. Banca putea fi salvată, reiterez, de „Gazprombank”, „Vneșeconombank”, de alte bănci serioase, nu de o persoană. Eu am acceptat (venirea băncilor rusești la BEM – n.r.), dar dacă venea alt investitor, eu nu eram împotrivă.

Deciziile ulterioare nu le-am luat nici eu, nici Plahotniuc, dar instituțiile statului. De sine stătător? După cum vedem - nu, dar instituțiile statului urmau să respecte toate rigorile.

Dorin Drăguțanu nu a fost de capul lui la Banca Națională a Moldovei. Responsabil de el a fost tot timpul Andrian Candu.

Eu chiar am crezut că garanțiile de stat aprobate de Guvern erau o soluție la acel moment pentru a evita o criză profundă. Discuțiile care au fost erau că în primul rând vor primi banii persoanele fizice și apoi cele juridice. Ele au fost ulterior inversate și au oferit o lipsă de alternativă pentru aprobarea următoarei garanții de stat, în valoare de 5,5 miliarde. Dl Gaburici a fost împotriva acestei soluții.

Despre vina în jaful bancar:

Probabil, puteam să fac multe alte lucruri decât cele pe care le-am făcut. În sensul că le-am acceptat, nu m-am opus, nu am acționat în locul lui Leancă în calitate de prim-ministru, în locul lui Drăguțanu ca guvernator…

Eu comunicam cu Ilan Șor, dar nu cu intensitatea și în maniera în care se înțelege. Relațiile noastre erau și distante, și reci. El niciodată nu spunea că se bagă în ceva, ci doar că intermediază niște lucruri.

Relațiile lui Plahotniuc cu partea oficială a Federației Ruse nu au fost niciodată bune. Mai cu seamă cum a procedat el cu ei în 2010. Dar avea o relație bună pe dimensiunea economică. Businessul său în raport cu Federația Rusă nu s-a întrerupt nici pentru un moment.

Eu port o vină. Dar vina respectivă nu poate fi încadrată în răspundere penală. Eu port o vină politică. Nu am făcut ce ar fi trebuit să fac ca aceste lucruri să nu se întâmple. În 2013 ar f trebuit să merg în alegeri anticipate. Dar era un risc mare să nu ducem la bun sfârșit procesul ca să avem regim liberalizat de vize, să nu avem Acord de asociere semnat. Asta însemna să fiu egoist.

Privind înapoi, pentru R. Moldova ar fi fost mai benefic să semnăm Acordul de asociere mai târziu, inclusiv să beneficiem de regimul liberalizat de vize mai târziu un pic, dar să avem o clarificare atunci. În rezultat, am avut un chin din acesta prelungit de șase ani în care s-au întâmplat prea multe lucruri.

Despre Raportul Kroll-2:

În ceea ce mă privește, în raport se găsește exact ceea ce se regăsește și în sentința mea de condamnare. Sper nimeni să nu mai treacă prin așa proces – fără expertiză financiară, fără ca să-mi fie demonstrat că eu sunt beneficiar. Suma de 5,5 milioane de euro sau peste 7 milioane de dolari este prezentată în raportul Kroll ca aparținând companiei „Rodos” cu care eu aș fi avut ceva. Printr-o hotărâre irevocabilă a instanței se arată foarte clar că suma dată a fost o zi sau două la compania „Rodos”, cu care eu nu am nicio legătură, pe urmă s-a întors la „Dovastra”, o companie a lui Șor. Sunt sigur că milioanele au fost furate. Băieții au luat banii, dar suma se regăsește în sentința mea. Părerea mea personală este că banii au fost luați de procurori, Șor, judecători și fostul meu avocat.

Rolul doamnei Bețișor în dosarul meu și în general cu această situație legată de miliard este mult preamărit. Cunosc exact cine a lucrat pe dosarul meu. Bețișor a fost cea care a vociferat în instanță ceea la ce a lucrat de fapt, în subteran, de regulă noaptea, un grup de procurori în frunte cu Adrian Popenco.

Suma de 2,7 milioane de euro sau peste 3 milioane de dolari este imputată altei persoane anterior ca decizia mea să fie luată. Persoana și-a recunoscut vina, a început să fie plătită această sumă. Procurorul știa despre acest fapt, fiindcă e vorba de același procuror în ambele cazuri, și mi-a fost imputată aceeași sumă și mie. Suma îi era imputată lui Ion Rusu.

Mie mi s-au imputat companii din R. Moldova și din România care în total ar fi beneficiat de 10 milioane de dolari. Dacă spui că cetățeanul a beneficiat de acești bani, trebuie să probezi acest lucru.

Despre nașul Ion Rusu:

Din toate companiile enunțate în dosarul meu, eu am cunoscut doar de compania „Caravita”. Rusu era administrator. Este adevărat că eu am știut că Ion… Și am avut o întâlnire comună, una, cu acest Șor. Și am discutat despre posibilitatea creditării. Eu am știut că creditările sunt făcute din sursele lui proprii, fiindcă el avea trei bănci, era un mare om în țara asta. În ghilimele. Și din surse „Gazprombank” ș.a.m.d. O să regăsiți fiecare cent din aceste sume investite în R. Moldova – în livezi, terenuri etc. Nu bani furați, duși. Rusu a recunoscut totul, dânsul a spus exact cum a fost. Pur și simplu aceste surse trebuiau recalificate în credite către BEM, cu gajurile respective și întoarse. Era simplu.

Ion Rusu a suferit mult din cauza mea. Este adevărat. El și familia lui au fost pur și simplu ostatici și au trecut prin lucruri complicate.

Despre Iurie Leancă:

Iurie Leancă nu a mai fost prim-ministru PLDM, dar în colaborare strânsă și ulterior subordonat PD-ului în momentul în care a fost scrisă vestita hotărâre a Curții Constituționale din 22 aprilie 2013 (când i s-a interzis lui Filat să mai ocupe funcția de premier – n.r.). Negocierile erau purtate și formula propusă, în primul rând celor de la București, a fost că doar așa putem salva, vechiul tril, parcursul european al R. Moldova.

Despre beneficiarii jafului bancar:

Principalul beneficiar a fost Șor. Restul care au beneficiat au fost plătiți să tacă, să nu acționeze, să închidă dosare, să traducă șase luni sentințe, să-l protejeze politic ș.a.m.d.

Plahotniuc a fost beneficiar, Șor - principalul beneficiar.

Factorul rusesc nu a jucat niciun rol. Aceasta a fost o mașinărie diabolică pusă la punct și implementată de către ai noștri.