Ultimele zile ale ocupației sovietice

Prezentul continuu

Vă propun să urmăriți ultimele zile ale ocupației sovietice prin prisma unui fragment din jurnalul subsemnatului, care în august 1991 era vicepreședintele Frontului Popular și redactor-șef adjunct al redacției Actualități de la Televiziunea Națională.

După cum a arătat răsturnarea lui Ceaușescu în decembrie 1989, un canal TV la finele secolului trecut era indispensabil pentru o schimbare în forță a unui regim politic. El juca rolul pe care l-a avut în mileniul al treilea internetul în timpul „primăverii arabe”. Nu e de mirare că televiziunea a fost punctul nodal al evenimentelor dramatice de acum 23 de ani, soldate cu proclamarea independenței la 27 august 1991.

Jurnalul unui martor ocular implicat

19 august 1991, 6.00. Deschid aparatul de radio și aflu că la Moscova s-a creat un Comitet de Stat pentru Situații Excepționale (GKCP), care a preluat puterea de stat.

19 august, 8.00.Directorul TV, Constantin Pârțac,mă informează că, printr-o circulară sosită de la Moscova, toate emisiunile sunt suspendate, posturile locale fiind obligate să preia programul Televiziunii Centrale, care transmitea non-stop baletul „Lacul lebedelor”. Îi zic că e o lovitură de stat și propun să nu ne conformăm.

19 august, 9.30. Redacția Actualități difuzează primul comentariu în care denunță „rebeliunea neostalinistă de la Moscova”. Acesta a fost și primul act de nesupunere a unui post TV din URSS.

19 august, 10.00. Porțile se deschid cu zgomot și în curte intră câteva mașini cu soldați înarmați. Începe panica. Angajații TV cred că „ne-a ocupat GKCP”. Tocmai încercam să mă dumeresc cine sunt intrușii, când mă sună ministrul Apărării, generalul Ion Costaș, să-mi spună că a trimis armata să apere Televiziunea.

19 august, 11.00. În jurul sediului se adună sute de oameni care au venit „să apere Televiziunea Națională de puciști”.

19 august, 12.00-15.00. Nu avem încă poziția oficială asupra puciului. Mircea Snegur e în vacanță la mare, premierul lipsește și el. În sfârșit, la rugămintea telefonică a șefului statului, la TV sosesc deputatul Andrei Varticși vicepreședintele Parlamentului Ion Hadârcă, carecondamnă puciul.

19 august, 18.00-20.00. La Chișinău ajunge președintele Snegur. Pe o ploaie torențială, organizează un miting improvizat, unde declară că Republica Moldova va opune rezistență puciștilor.

20 august, dimineața. Reporterul TV, Aneta Grosu, pleacă la Moscova, de unde va transmite reportaje de la fața locului. Televiziunea de la Chișinău, cu excepția posturilor din Țările Baltice, a fost singura în spațiul ex-sovietic care a ignorat cenzura GKCP.

20 august, seara. Din suburbiile Chișinăului, vine un alai de gospodine, cu sarmale și plăcinte, să hrănească jurnaliștii care lucrau non-stop, fără să plece noaptea acasă.

21 august. În urma arestăriimembrilor GKCP, trupele garnizoanei Chișinău, care până atunci ieșeau noaptea să patruleze arterele principale, se întorc în cazărmi.

22 august. E creată o comisie parlamentară în frunte cu deputatul Ion Vatamanu care urmează să verifice comportamentul legislatorilor și demnitarilor în timpul puciului.

23 august. E interzis Partidul Comunist, sediul i-a fost sigilat.

24 august. Ucraina își declară independența. Prezidiul Parlamentului de la Chișinău convoacă o ședință în plen pentru 27 august.

25-26 august. La propunerea președintelui Parlamentului, Vasile Nedelciuc, Valeriu Matei, Valentin Stan, alți câțiva experți elaborează și redactează proiectul Declarației de Independență.

27 august. Independența Republicii Moldova e votată unanim, până și adversarii ei din Interfront nu s-au opus. Mii de persoane au salutat în Piața Marii Adunări Naționale decizia Parlamentului.

În loc de concluzie

Atenție la rolul Kievului. Acum 23 de ani, Ucraina ne-a încurajat să ne descotorosim de URSS. Astăzi, aceeași țară ne ajută să ne desprindem efectiv de orbita Moscovei.