Triștii cavaleri ai apocalipsei PLDM

Prezentul continuu // Este normal ca într-un partid să fie diferențe de opinii

Umberto Eco scrie că cine nu crede în Dumnezeu crede în orice: în descântec, în astrologie, în remedii populare, în extratereștri, în Codul lui Da Vinci etc. Tot astfel și luptătorii de meserie cu Partidul Liberal Democrat din Moldova cred în apocalipsa PLDM în urma „armaghedonului” dintre Vlad Filat și Iurie Leancă.

Prorocirea apocrifă

Nu contează că nu există nicio probă mai de Doamne ajută care să confirme prorocirea apocrifă. Credința nu-i știință și de aceea nu are nevoie de dovezi.

Cine crede în sfârșitul liberal-democraților în urma unor disensiuni dintre liderul partidului și actualul prim-ministru sunt precum ufologii care caută cu obstinație obiecte zburătoare neidentificate. Și tot ei sunt primii care cred cu tărie în OZN-uri, chit că nu există niciun argument științific în favoarea existenței acestora.

Când însă deunăzi Iurie Leancă a spus că n-ar fi rău ca toate partidele de la guvernare să meargă într-un singur bloc electoral în viitoarele alegeri, tuturor credincioșilor în apocalipsa PLDM li s-a năzărit că li s-a arătat un semn. Că au avut o revelație.

Sabatul vrăjitoarelor de presă

Declarația premierului, deși era doar o opinie nevinovată, un punct de vedere normal, li s-a părut cavalerilor apocalipsului PLDM o minune divină care strălucea pe cerul lor mahmur precum dovleacul în noaptea de Halloween. Imediat, ca la comandă, a pornit petrecerea cu scene horror, cu prevestirea prin mass-media a groazei și macabrului.

Or, viața, precum se știe, bate și filmul, și legenda. Este normal ca într-un partid să fie diferențe de opinii. Ca toții oamenii, au și Filat, și Leancă viziuni proprii asupra problemelor politice pe care trebuie să le rezolve.

Dar de aici și până într-acolo că ei își poartă râcă unul altuia e o cale prea lungă. Cel puțin, cu ochiul liber aceste prezumtive dezacorduri și dușmănii deocamdată nu se văd. Dar pe cine interesează adevărul empiric?

Sabatul vrăjitoarelor de presă s-a dezlănțuit cu toată puterea. Cei mai mari detractori ai PLDM-ului au început să-i plângă partidului de milă și să rostească descântece prin mass-media pentru a-l scăpa de armaghedon.

Deși erau mulți, părerea le-a fost univocă. Să moară Filat ca să trăiască Partidul Liberal Democrat. Vrabia mălai visează, precum se știe.

Agitația demnă de Noaptea Walpurgică s-a dovedit a fi atât de mare, încât până și niște persoane serioase și pozitiviste, care nu au nimic în comun cu ocultismul politic autohton, s-au lăsat fermecate de acest joc păgân al fantomelor. Ex-premierul Ion Sturza, de exemplu, a crezut în cearta dintre Filat și Leancă, venind chiar cu niște recomandări și apostrofări de rigoare.

Să fie cât mai multă lumină

De unde și impresia că munca obscură a triștilor habotnici ai apocalipsei liberal-democrate n-a fost zadarnică. Acest colindat mediatic al presupusei rupturi din PLDM face prozeliți.

Destui alegători luminați și rezonabili au devenit de la un timp încoace, poate fără să-și dea seama, superstițioși. Ei înclină să ia de bune basmele despre vrajba și luptele înverșunate din PLDM, chiar dacă la mijloc nu-i decât o credință primitivă indusă de vrăjitoarele de presă.

Ceaunul rezervat necazurilor politice e deja plin cu fel de fel de farmece otrăvite. Există riscul ca în scrutinul din noiembrie alegătorii să fie puși să voteze nu conștient, ci cufundați în bezna prejudecăților.

Acest joc păgân pe coji de nucă ar putea să se întoarcă și împotriva celorlalte partide proeuropene. Nimeni nu-i la adăpost de bigoții întunericului.

Tot ce ne trebuie în această situație e să fie cât mai multă lumină. Căci așa au zis bătrânii: nu mor caii când vor câinii.