Lukașenko are nevoie ca de aer de R. Moldova

Prezentul continuu // Ne convine nouă duplicitatea președintelui belarus? Nici vorbă. Orice breșă în redutele Kremlinului ne avantajează

Asta chiar că e o știre tare. Agențiile de presă transmit că Aleksandr Lukașenko va întreprinde, în septembrie, o vizită oficială la Chișinău.

Ce caută președintele belarus la Chișinău?

Vestea este mai importantă decât pare la prima vedere. Faptul că „ultimul dictator al Europei”, după cum este „dezmierdat” președintele belarus de mass-media internațională, sosește într-o țară proaspăt asociată la UE, se constituie într-un adevărat eveniment de presă.

Și nici nu-i de mirare. Cred că puțini dintre conaționalii noștri țin minte numele unor înalți comisari europeni sau miniștri de pe vechiul continent care s-au perindat pe la Chișinău în ultima vreme.

Republica Moldova este o răsfățată din acest punct de vedere. A fost vizitată și de cancelarul german Angela Merkel, și de vicepreședintele american Joe Biden, și de secretarul de stat al SUA John Kerry, și de premierul polonez Donald Tusk, și de președintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, și de președintele Consiliului uropean, Herman Van Rompuy ș.a.m.d.

Dinspre Est însă nu prea vine nimeni. Trebuia să sosească parcă Serghei Lavrov, dar n-a fost să fie.

Ce caută, deci, Lukașenko la Chișinău? Și de ce au nevoie autoritățile moldovene de el, de vreme ce i-au făcut o invitație?

Cel mai ușor e să dai cu tifla și să spui că n-ar trebui să ne întreținem cu un despot odios. Politica este însă arta posibilului. Ca și pe tabla de șah, uneori trebuie să sacrifici niște piese, ca să câștigi partida.

Unde mai pui că Lukașenko, oricât ar părea de paradoxal, are nevoie de Republica Moldova ca de aer. Situația lui nu-i deloc simplă, fapt pe care Chișinăul îl poate întoarce în favoarea sa.

Jocul la două capete

Atenție la jocul dublu al președintelui belarus. Deși în aparență rămâne un aliat fidel al Moscovei, el are curajul să facă o figură aparte ori de câte ori acțiunile omologului său rus i se par inacceptabile.

Belarusul, de exemplu, nu s-a raliat embargourilor ruse impuse țărilor asociate la UE. Spre deosebire de liderul de la Kremlin, Lukașenko a considerat noua putere de la Kiev ca fiind legitimă. Potrivit lui, Putin nu are ce căuta în Ucraina, întrucât „n-a fost chemat și nimeni nu-l așteaptă acolo”.

Mai este de remarcat faptul că Lukașenko a păstrat o relație bună cu Mihail Saakașvili, chit că Moscova îl trata pe liderul georgian ca pe un dușman. Belarus a refuzat, în ciuda insistențelor ruse, să recunoască independența Abhaziei și Osetiei de Sud.

Și, în fine, Belarusul dorește asocierea Rusiei la Parteneriatul Estic, „pentru prevenirea apariției unor noi linii de împărțire a Europei”, după cum a declarat miercuri ministrul belarus de Externe, Vladimir Makei, la Bruxelles. Lukașenko nu încetează astfel să flirteze cu UE.

Acest joc la două capete are o explicație. Lui Lukașenko îi este frică de Putin. Iar după ce rușii au alipit Crimeea și au dat foc Donbasului, președintele belarus se teme de o invazie rusă.

O breșă în redutele lui Putin

În aceste condiții, liderul de la Minsk caută să-și lase o portiță deschisă. O cale de retragere spre Europa, Georgia, Ucraina sau Republica Moldova.

Ne convine nouă duplicitatea președintelui belarus? Nici vorbă. Orice breșă în redutele Kremlinului ne avantajează. Ca să nu mai spun că Republica Moldova are nevoie de piața belarusă.

În ceea ce îl privește pe Putin, acesta nu are, de fapt, aliați. Uniunea Vamală, ca și cea Eurasiatică, sunt niște ficțiuni, iar China e o amenințare imensă pentru simplul motiv că Moscova a ajuns dependentă de Beijing.

Rusia a rămas singură. Nu-i dracul chiar așa de negru cum pare. Vizita lui Lukașenko la Chișinău vine să confirme acest fapt.