Cum m-a abordat Nina Ştanski asistată de „Komsomolskaia pravda”

Prezentul continuu

„Komsomolskaia pravda v Moldove” îmi dă o replică. Dar o face de o manieră mişelească, în stilul grobian al propagandei ruse, deturnând faptele şi denaturându-mi mesajul.

O născocire drăcească

Ediţia de Chişinău a gazetei comsomoliste de la Moscova ne serveşte un fel de coctail preparat din semiadevăruri, aproximaţii, insinuări şi minciuni sfruntate. Referindu-se la articolul „Răspunsul nostru la embargoul rusesc”, pe care l-am inserat pe blog în ziua de 25 iulie, „KP v Moldove” mă acuză de instigare la război. Nici mai mult, nici mai puţin.

Născocirea drăcească a publicaţiei ruse a fost, probabil, pe gustul Ninei Ştanski, care n-a rezistat ispitei să iasă la rampă ca să arunce cu bolovanul gândirii ei diplomatice. „Vedeţi ce spune acest ziarist de la Chişinău, se alintă ea pe microblogul de pe Twitter, radicalii moldoveni îndeamnă la distrugerea Nistreniei”.

Şi asta cu toate că subsemnatul, tocmai pentru a nu lăsa loc de interpretări, scrie negru pe alb că astăzi nu poate fi vorba „de o operaţiune antiteroristă militară de genul celei ucrainene”. Această posibilitate fusese anulată de armistiţiul din 1992, iar „timpul nu poate fi dat înapoi”.

Scuze pentru autocitare, dar vreau ca lucrurile să fie clare. Eu de bună seamă am certitudinea că autoproclamata republică nistreană e o entitate criminală şi teroristă care trebuie să dispară de pe faţa pământului. Dar nu am chemat pe nimeni la război.

Am arătat doar că în privinţa regiunii separatiste trebuie să fie aplicată legea. Consider că întreprinderile din stânga Nistrului, de exemplu, urmează să fie forţate să-şi respecte obligaţiile fiscale în faţa Chişinăului.

Dar pe cine în Rusia interesează actualmente adevărul? Mass-media de la Moscova, obedientă şi călcată în picioare de regimul Putin, urmăreşte un singur scop. Şi anume: „să îndrepte creierele”, după cum ar fi zis Klement Voroşilov. Să toarne din abundenţă gogoşi şi să turmenteze astfel publicul.

Am interdicţie de călătorie în Transnistria

Pentru a-şi face tabietul, „KP v Moldove” amestecă scornirile impardonabile cu intimidarea de cartier. Autorul textului cu pricina din publicaţia rusă, un oarecare Leonid Reabkov, un biet braconier al scrisului, mă avertizează, cu o suficienţă uimitoare, să nu încerc a trece Nistrul! Îmi dă de înţeles că n-aş avea ce căuta pe teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol.

Pot călători fără vize de-a lungul şi de-a latul Europei. Nu însă şi la Tiraspol.

Cu alte cuvinte, subsemnatul, născut în stânga Nistrului, nu are dreptul să viziteze locurile în care îi sunt înmormântaţi bunicii şi străbunicii săi. De ce? Pentru că i-ar putea împiedica pe „noii nistreni”, tocmai mutaţi cu traiul din Moscova în Transnistria, după cum ne anunţă extaziată „KP v Moldove”, să savureze din plin liniştea şi frumuseţea acestui picior de plai.

Trebuie să ai o nesimţire aparte ca să faci ceea ce îşi permite cu nonşalanţă „KP v Moldove”. În atmosfera irespirabilă a frustrărilor imperialiste s-a stricat ceva, pesemne, în creierul fanilor lui Putin, de vreme ce pretind cu tot dinadinsul să se delecteze în pace şi plăcere pe un teritoriu din care au izgonit o mare parte a populaţiei autohtone.

Apropo, în urma invaziei ruse, aproape 300 de mii de georgieni s-au văzut siliţi să se refugieze din Abhazia şi Osetia de Sud, unde locuiseră de secole. În urma ocupaţiei ruse, circa 100 de mii de moldoveni, o treime din totalul etnicilor români din stânga Nistrului, şi-au luat lumea în cap şi au părăsit locurile natale.

Cine să-i vindece de deochi?

Dar m-am întins prea mult cu acest text. Nu mai stric orzul pe gâşte.

Redacţia „Komsomolskaia pravda”, cu tot cu filiala sa din R. Moldova, este şi ea o victimă. Marele ziar de altădată a fost redus la condiţia unui umil şurub din maşinăria putinistă de intoxicare a opiniei publice.

Nu-mi rămâne decât să-i compătimesc pe ziariştii ruşi. Din păcate, nimeni nu-i poate ajuta, dacă ei înşişi nu încearcă să iasă din mocirla docilităţii.

Supuşii Kremlinului, oriunde s-ar afla, au ajuns să se deoache singuri în faţa liderului lor maxim din televizor. Iar eu n-am nicio treabă cu descântecul.