Asasinarea lui Putin

Prezentul continuu

Instanța judecătorească a confirmat ceea ce putea fi mai rău. Rusia instruiește teroriști pe teritoriul său și îi trimite în Republica Moldova pentru organizarea de rebeliuni și destabilizarea statului.

S-a depășit un punct fără întoarcere

Procuratura Generală anunță primele sentințe de condamnare a doi tineri din Comrat, reținuți la finele lunii iunie și acuzați de pregătirea unor atentate și tentativă de formare a grupurilor paramilitare ilegale. Se mai relatează că aceștia au colaborat cu ancheta, ceea ce a permis identificarea unor demnitari din Autonomia Găgăuză, implicați într-o conspirație împotriva Republicii Moldova.

Vom aștepta dezvăluirea altor aspecte legate de acest caz pentru a ne face o idee clară despre amploarea uneltirilor. Totuși, de pe acum se poate spune că relația Chișinăului cu Moscova a depășit un punct fără întoarcere.

După anexarea Crimeii, provocarea insurecției din Donbas și doborârea aeronavei malaysiene, Putin a ajuns un proscris. El este astăzi un fel de Bokassa, Miloșevici sau Gaddafi.

Primii doi, precum se știe, au înfundat pușcăria. Unul pentru genocid și canibalism, celălalt pentru crime de război.

Cel de-al treilea și-a pus cenușă pe cap, a recunoscut săvârșirea de acte teroriste și a fost iertat. Dar oricum, nimeni dintre liderii occidentali nu i-a mai strâns mâna și nu l-a tratat ca pe un egal. În cele din urmă, a sfârșit-o prost.

Securitatea națională nu se vinde

Putin nu va face excepție. Greșesc cei care consideră că interesele economice vor sili Occidentul într-un târziu să găsească o cale de conciliere.

Există valori necomerciale care sunt mai presus de cele desfăcute pe piață. Ordinea mondială și securitatea națională a statelor europene, la care a atentat Kremlinul, nu se vând.

Iată de ce Putin nu are cum să-și cumpere clemență. Privită din acest unghi, soarta lui este pecetluită.

Scopul adevărat al sancțiunilor

Expertul rus Fiodor Lukianov consideră că adevăratul scop al sancțiunilor occidentale este îndepărtarea președintelui rus de la putere. Opiniile unor analiști sau politicieni care susțin cum că descotorosirea de Putin n-ar avea rost, întrucât în locul lui ar putea veni altul și mai rău, nu rezistă criticii.

Demolarea regimului represiv de la Moscova ar șubrezi temeinic nu doar verticala puterii, ci și întreaga țară. În această situație, oricine i-ar succede lui Putin, spațiul de manevră al Moscovei ar fi mai îngust decât este astăzi.

Ca să nu mai spun că, după cum arată mișcările spontane pro-autonomie din Ural, Siberia și Kaliningrad, Rusia riscă să crape pe la încheieturi. În lipsa unei mâini forte la Kremlin și în condițiile unui colaps economic iminent, fosta metropolă se va fragmenta.

Scenariile îndepărtării de la putere

Unde mai pui că Putin a pierdut totul. A vrut să bage Ucraina în Uniunea Vamală. Nu a făcut însă decât s-o învrăjbească și s-o împingă în brațele Washingtonului.

Și-a dorit ca NATO să fie cât mai departe de hotarele Rusiei. Astăzi însă Alianța Nord-Atlantică își întărește pozițiile în Europa Răsăriteană, fiind mai aproape ca oricând de Moscova.

Astfel, Putin este la ora actuală pe cât de odios, pe atât de vulnerabil, iar scenariul înlăturării lui de la putere pare să fie în derulare. Căile debarasării de actualul lider de la Kremlin sunt dezbătute în cercurile politice internaționale cu o sinceritate dezarmantă.

Herbert E. Meyer, fost asistent al directorului CIA sub președintele Reagan, în articolul „Cum să rezolvăm problema Putin”, publicat în revista „American Thinker”, scrie, bunăoară, că în noile împrejurări, căderea președintelui rus e inevitabilă. „Că va fi forțat să se retragă sau îl vom vedea scos din Kremlin cu picioarele înainte și cu o gaură în ceafă, contează mai puțin”, punctează expertul american.