Nicolae Negru // „Ouăle” serviciilor speciale ruse

Semne diacritice

Cine mai ține minte șirul zilelor de război în Ucraina? Ne apropiem de o mie sau sunt mai multe? În memorie se imprimă loviturile cu rachete, ca cele recente din Poltava sau Liov, cu pierderi zguduitoare de vieți omenești, cu rânjete triumfătoare la televiziunile rusești...

În ultimele sale monologuri despre încetarea focului, Putin nu a mai pus condiția sa preferată - „să se țină cont de realitățile pe teren”, căci aceasta ar însemna să renunțe la o parte din regiunea Kursk, ocupată de armata ucraineană. El s-a lăudat, totuși, că „achizițiile” teritoriale zilnice în regiunea Donbasului nu mai sunt de sute de metri pătrați, ca mai înainte, ci „de kilometri pătrați”.

La numărul de morți el nu s-a referit nici de data aceasta, morții nu contează, când miza sa e refacerea URSS. De cealaltă parte, Oleksandr Sîrski, comandantul-șef al armatei ucrainene a recunoscut într-un interviu pentru CNN că dinamica luptelor de pe front dictează reducerea termenului de pregătire a recruților...

Și pe „frontul” nostru se observă o schimbare de dinamică, marcată în ultimele două săptămâni de vizitele unui șir de șefi de state și de guvern din Germania, Țările Baltice, România, Polonia... În mod vizibil, tema predilectă a oaspeților noștri e referendumul din 20 octombrie, acesta e punctul nodal, strategic al apărării moldave în fața expansiunii ruse. În timp ce ucrainenii trebuie să ia arma și să meargă la război, noi avem a merge la secțiile de votare. Dar și aceasta li se pare unora o sarcină prea grea...

Premierului polonez Donald Tusk i-a venit zilele trecute rândul să-i îndemne pe cetățenii moldoveni să participe la referendum și să răspundă la chestiunea din buletinul de vot: dacă doresc sau nu ca obiectivul integrării europene să se reflecte în Constituția Republicii Moldova. „Dacă vrei ca (Republica) Moldova să devină membră UE, atunci trebuie să te duci și să votezi. Dacă tu nu o faci, atunci altcineva va decide pentru tine. Având în vedere situația din întreaga regiune și încercările serviciilor rusești de a interveni și de a influența alegerile, acest lucru sună și mai serios. (…) Dacă tu nu te duci la alegeri, atunci rușii vor decide pentru tine în ce direcție va merge (Republica) Moldova”, a subliniat Donald Tusk, citat de Ziarul NAȚIONAL.

De cealaltă parte, reprezentanții, deschiși sau camuflați, ai intereselor Rusiei spun că referendumul nu ar avea nicio relevanță, că ar face parte din strategia electorală a Maiei Sandu, așa că ar trebui să ne relaxăm, căci nu am pierde nimic, dacă referendumul ar eșua. E și mai grav că această opinie o împărtășesc și unii lideri care se declară proeuropeni, dar sunt, de fapt, cai troieni în mișcarea proeuropeană, niște „ouă” ale serviciilor speciale ruse puse în diferite coșuri.

A nu participa la referendum, sub orice pretext (cum o face, de exemplu, ex-deputatul Alexandru Arseni), înseamnă a spune NU Uniunii Europene și DA Rusiei, e echivalent cu a sprijini Rusia și a trăda Ucraina, care stă pavăză în calea expansiunii rusești. Din respect și recunoștință pentru ucraineni și Ucraina, dl Arseni și alții ca el ar trebui să-și revadă poziția, dacă, firește, aceasta depinde de dânșii.

Un eventual eșec al referendumului ar însemna o victorie a lui Putin în războiul hibrid și l-ar încuraja să persevereze în acțiunile de restabilire a controlului asupra Republicii Moldova, de stopare a integrării europene. Ceea ce ar însemna un declin nu numai în relațiile cu UE, ci și cu România. Pseudounioniștii care vor să torpileze referendumul sub pretextul că își doresc reîntregirea Țării vor avea satisfacția reinstalării unei noi cortine de fier pe Prut. Proeuropenii falși care boicotează referendumul din ură pentru Maia Sandu vor avea norocul să se întâlnească cu Putin pe coridoarele Kremlinului, ca bășcănița Evghenia Guțul.

Ceea ce nu pot să înțeleagă unii naivi e că acum ni se oferă momentul scăpării din ghearele vulturului rus. Până acum am avut doar iluzia libertății de a ne hotărî soarta. Șansa ruperii din ghearele Rusiei nu e un obiectiv de neglijat. Deloc nu e puțin. Aceasta au venit să ne transmită și Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, și președinții Gitanas Nausėda al Lituaniei, Alar Karis al Estoniei, Edgars Rinkēvičs, Klaus Iohannis al României, și Donald Tusk, premierul Poloniei...