Nici Plahotniuc, nici Năstase; va rezista Maia Sandu?

Semne diacritice

Reacțiile la anunțul lui Plahotniuc că PD nu va înainta propriul candidat la postul de primar al Chișinăului, ci va sprijini un candidat comun al partidelor proeuropene au fost previzibile. Ele nu au mușcat momeala, refuzând în cor.

Avea Plahotniuc iluzii că Sandu, Năstase, Ghimpu, Cibotaru îl vor îmbrățișa de dragul pericolului socialist și vor purcede repede la identificarea unui candidat comun? Puțin probabil. PD se confruntă cu o ostilitate dificil de ignorat din partea partidelor de opoziție. Și ar fi naiv să credem că liderul PD nu știe despre aceasta. Prin urmare, scopul său a fost altul sau poate altele decât cele evidente.

Propunerea lui Plahotniuc înseamnă mai curând o dezicere publică de Silvia Radu, ca aceasta să poată candida independent și o posibilitate de a da vina pe partidele proeuropene, în cazul în care va câștiga un candidat socialist.

E greu de crezut că PD va sprijini candidatul PSRM în alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului, cum au interpretat majoritatea liderilor proeuropeni. Nu se intră de două ori în apa aceluiași râu. Imaginea PD și PSRM ar avea mult de suferit din cauza aceasta. Un asemenea pas ar veni în contradicție cu intențiile declarate ale PD de a forma o alianță proeuropeană după alegerile parlamentare, ar distruge orice posibilitate în acest sens.

Iar o alianță cu PSRM ar însemna „deschiderea tuturor cărților” și ar determina „rescrierea scenariului” de guvernare și a rolurilor lui Plahotniuc și Dodon, atrăgând după sine o „reformatare” a scenei politice și a relațiilor externe. Cine dintre ei și-ar dori aceasta?

Motivul, care posibil să fi cântărit cel mai greu în calculele liderului PD, este mai puțin evident. El încearcă astfel să contracareze efortul lui Năstase de a îndrepta campania electorală din Chișinău în albia luptei antioligarhice sau, mai exact, a luptei împotriva lui Plahotniuc.

De aceea, Năstase s-a grăbit să candideze și o strânge cu ușa pe Maia Sandu, ca PAS să renunțe la propriul candidat și să-l sprijine pe el. Ca să reușească, liderul PPDA are neapărată nevoie de sprijinul partidului proeuropean cu cea mai mare pondere electorală. Deși declară că nu crede în sondaje, el le citește. Fără sprijinul PAS, el va fi un candidat oarecare. Cu sprijinul PAS, el va fi principalul candidat antioligarhic.

În efortul lui de a reprezenta nu doar PPDA, ci și PAS-ul, Năstase i-a atras de partea sa pe liderii „Partidului Nostru”, pârând-o pe Maia Sandu că se opune colaborării celor două partide cu PN. E ciudat că vicepreședintele PN, Dumitru Ciubașenco, sare la gâtul Maiei Sandu și îi dă lecții de solidaritate antioligarhică, deși, în alegerile prezidențiale, l-a preferat pe Dodon.

Înțelege lidera PAS că de ea depinde acum dacă alegătorilor din municipiul Chișinău li se vor propune niște candidați proeuropeni cu experiență administrativă, capabili să scoată capitala din murdărie și corupție, sau va trebui să-l preferăm pe Năstase, un alt diletant în ale managementului, care va primi indicații prin e-mail de la Frankfurt și al cărui avantaj cert e că va repeta cel mai des numele lui Plahotniuc? Năstase și patronii săi dornici să se întoacă acasă (pe care îi putem înțelege) văd Primăria Chișinăului ca o trambulină pentru a ajunge în Parlament.

Dar alegerile primarului nu sunt un test pentru alegerile parlamentare. Pentru aceasta există alegerile în Consiliul Municipal. În condițiile de azi, nici propunerea lui Plahotniuc, nici intențiile lui Năstase nu țin cont de interesele chișinăuenilor. Va ține cont de ele Maia Sandu și PAS?

Are dreptate Chirtoacă: în primul tur, alegătorul proeuropean trebuie să aleagă, din mai mulți candidați proeuropeni, pe cel care i se pare cel mai bun ca manager, ca administrator și organizator. Criterile europenismului, ale integrității și luptei cu corupția sunt obligatorii, dar nu suficiente. Chișinăuenii, care se sacrifică de zece ani pe altarul geopolitic, merită în sfârșit tratați cu respect. Și dacă li se va nimeri un primar bun, îl vor realege în 2019.