Nicolae Negru // Cealdonii moldoveni sau de ce se teme domnul Chirtoca
Semne diacritice
În sfârșit, a fost descoperită cauza sărăciei noastre și găsită soluția pentru însănătoșirea economică vertiginoasă a Republicii Moldova! E cât se poate de firesc faptul că autorul descoperirii este un om de afaceri, antreprenor, dar și membru al Asociației istoricilor și politologilor „Pro-Moldova” (o dovadă în plus că „banii nu aduc fericirea”), consilier municipal, aspirant la postul de primar general al municipiului Chișinău, faimosul și, în aceeași măsură, enigmaticul moldavolog Vasile Chirtoca.
O soluție ciudat de simplă
Ca mai toate soluțiile geniale, soluția lui Vasile Chirtoca este simplă, chiar foarte simplă, ciudat de simplă și a fost expusă în cadrul unei conferințe „internaționale” foarte vajnice, unde s-au adunat cei mai harnici și iscusiți moldavologi. El afirmă neclintit că „baza pentru dezvoltare (a Republicii Moldova) este denumirea unică a statului, a limbii și a națiunii”. (În varianta rusă a textului se precizează că e vorba de națiunea „statoformatoare”.)
Oricât ne-am încorda noi să punem pe roate economia, să asanăm justiția, să atragem investiții, tehnologii moderne etcetera, nu vom reuși nimic, dezvoltarea este imposibilă, dacă nu introducem unul și același lexem în denumirea statului, a limbii oficiale și în denumirea poporului care a dat naștere acestui stat.
Ce mai! Atâta timp cât vom folosi glotonimul „limba română” și nu „limba moldovenească”, nu vedem noi dezvoltare durabilă și prosperitate generală în vecii vecilor, enunță dl Chirtoca.
Realitățile internaționale pe căi greșite
Dar americanii, canadienii, australienii, austriecii, elvețienii, belgienii, chiar și brazilienii și mulți alții prosperă, fără ca denumirile statelor și limbilor să coincidă în cazul lor, va spune vreun diletant în ale moldavologiei. Și evreii și-au numit statul lor Israel, pe când dl Chirtoca le-ar fi recomandat probabil vreun derivat de la ebraică.
Cu toate astea, o duc, din multe puncte de vedere, mult mai bine decât unele state unde temelia despre care vorbește dl Chirtoca arată perfect. Iar olandezii, deși nu le mergea rău, au scuipat demonstrativ pe descoperirea geniului moldav, schimbând denumirea statului „Olanda” în Netherlands (Țările de Jos), în timp ce denumirea limbii a rămas aceeași – Dutch, care se mai vorbește și în Belgia și are statut oficial în Suriname, Aruba, Curaçao, Sint Maarten. Niciuna dintre ele nu figurează pe lista celor mai sărace state din lume.
S-ar putea cumva ca dl Chirtoca să fi dat în bară, să fi elaborat un fâs, făcând de rușine statalitatea moldovenească? Este posibil ca el să fi greșit pur și simplu? Nu cumva s-a apucat de un lucru peste capacitățile sale, mai dificil decât vânzarea mașinilor „Dacia” și a serviciilor auto cu care își câștigă existența? Greu de crezut! Un moldavolog nu greșește prin definiție. Mai curând, realitățile internaționale au apucat pe căi neortodoxe.
Căci dacă dl Chirtoca a greșit în concluziile sale, atunci e posibil să nu fie adevărate nici premisele pe care le invocă pentru a-și fundamenta descoperirea. Aserțiunea că denumirea corectă a limbii noastre este „limba moldovenească”, fiindcă așa s-a spus pe parcursul a 500 de ani de istorie a Moldovei (dl Chirtoca nu spune, dar lasă să se înțeleagă că Republica Moldova ar fi moștenitoarea incontestabilă a Moldovei) pare cam șubredă, unele lucruri se mai schimbă cu timpul. Dacă l-am numi pe Dodon domnitor al Moldovei și ne-am adresa către el cu „Măria Ta”, fiindcă așa s-a spus timp de 500 de ani, Dodon s-ar putea să protesteze, nu-i așa? Posibil, greșeala rezidă nu în denumirea limbii, ci în denumirea statului nostru, care se cere ajustată la glotonimul corect „limba română”.
Limba lui Eminescu și Caragiale
Într-adevăr, din 1359 până în 1859 au trecut 500 de ani. Dar limba pe care o folosim azi nu este limba cronicarilor Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce și nici măcar a savantului Dimitrie Cantemir (care de altfel a scris, ca și cronicarii, despre unitatea etnolingvistică a romano-moldo-vlahilor, iar lucrarea sa reprezentativă, concepută în palatul țarului rus, „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor” a fost „întăi pre limba lătiniască izvodit”, apoi „acmu pre limba romîniască scos"), ci a lui Eminescu și Caragiale, care au numit-o, ne place sau nu, română. Și e firesc să fi fost numită așa, fiindcă la baza ei se află nu numai graiul moldovenesc.
Este dl Chirtoca mai patriot decât Eminescu sau poate mai bine informat? Nu a citit Eminescu manuscrisele vechi de la mănăstiri și cancelarii domnești, cum le-a citit, sperăm, dl Chirtoca? De unde la un om de afaceri această „îndrăzneală” de a-l corecta pe Eminescu, de a-i indica în ce limbă și-a scris opera, de a sfida intelectualitatea, academiile de aici și de dincolo, care au stabilit, și au confirmat chiar zilele trecute, că în Republica Moldova se vorbește limba română? Să-i fi deformat banii simțul realității, al decenței lui Vasile Chirtoca? O fi luat exemplu de
Lăsând gluma la o parte, până la 1918, noi, basarabenii, închiși în țarcul (imens, e adevărat) velikorus, arzându-ni-se cărțile bisericești scrise moldovenește, fără drept de a avea școli în limba maternă, am profitat, în măsura posibilităților, de limba română, de toate instrumentele gramaticale, lexicale, ortografice, morfologice, sintactice elaborate de lingviștii și filologii de peste Prut (printre care a strălucit și basarabeanul Bogdan Petriceicu Hasdeu). A o numi astăzi altfel decât română ar însemna, am mai spus, furt intelectual. Să continuăm practica URSS și RSSM, unde nu se punea preț pe proprietatea intelectuală și furtul de acest fel era o normă de comportament? Poate acesta să fie motivul de ce instituțiile internaționale nu înregistrează existența unei limbi moldovenești? Căci tot ce s-a scris corect, adevărat despre „limba moldovenească” în perioada sovietică se referă de fapt la limba română. Lingviștii și filologii moldoveni au recunoscut acest fapt. Acum vine dl Chirtoca și se proclamă mai bine știutor. Au banii proprietatea de a te face să te simți mai competent decât ești?
Consfințirea raptului
Cât privește pretenția Republicii Moldova de a se numi Moldova… Un mădular separat și încarcerat în Imperiul Țarist poate pretinde să reprezinte întregul corp crescut în libertate? Moldova există în România și toate drepturile istorice, juridice, morale îi aparțin. Pot înțelege că nu vă place unirea din 1859, fiindcă sunteți patriot județean sau vă strică, ferească sfântul, niște socoteli imperiale. Dar să vă încumetați să dați roata istoriei înapoi? Nu e asta o sminteală? Cu ce se deosebește unirea românilor din Moldova și Valahia de unirile altor popoare, decât că s-a făcut fără vărsare de sânge, spre deosebire de cazul italienilor, germanilor, rușilor ș.a.? Din întâmplare s-au unit Moldova (numită și Moldovlahia, și Valahia Mare) și Valahia? Ziceți că România e o denumire artificială? Dar Rossia (care până la 1721 se numea Moscovia sau Moscu, în scrierea lui Ion Neculce), dar Italia sau Germania ș.a. vi se par mai naturale? Dacă Ecaterina II a Rusiei ducea tratative secrete cu Iosif al Austriei, prin 1782, ca să-l convingă să accepte unirea Moldovei și a Valahiei într-un regat cu numele Dacia, era pentru că ele reprezentau popoare diferite care vorbeau limbi diferite? Dacă țineți atât de mult
Dacă era Chirtoca în fruntea SUA
V-ați gândit vreodată de ce americanii, canadienii, australienii, austriecii și mulți alții nu au inventat limba lor? Să nu credeți că ei nu au avut Chirtocii lor. A existat, pe la începutul secolului XX, și în SUA tendința de a numi limba engleză „limba americană”. Și dacă s-ar fi mers pe această cale, americanii ar fi vorbit azi nu o limbă engleză cu specific american, ci o limbă americană înrudită cu limba engleză. Însă liderii de acolo, spre deosebire de unii de la noi, au fost vizionari, n-au vrut să pună bariere suplimentare și să divizeze spațiul limbii engleze, care oferă posibilități enorme pentru domeniul culturii - edituri, presă, teatru, film sau ceea ce se numește show-business, dar nu în ultimul rând comerțului, IT, industriilor de tot felul. Dacă în fruntea SUA s-ar fi aflat un Chirtoca, limba engleză nu ar fi fost lingua franca de azi, cu beneficii importante pentru purtătorii ei.
La fel și austriecii s-au gândit rațional să nu se izoleze de spațiul limbii germane. În același scop, statele vorbitoare de germană își coordonează politica unui standard lingvistic comun. Nu cred că nu înțelegeți, dle Chirtoca, sunteți om de afaceri - a te afla într-un spațiu lingvistic mai mare e un avantaj, nu un dezavantaj economic. Dacă de mâine se va trece la alfabetul chirilic, după cum am înțeles că doriți, editurile dintre Nistru și Prut ar falimenta imediat, ele supraviețuiesc fiindcă își pot vinde producția peste Prut. Am dubii că, trecând la chiriliță, cum au fost forțați să o facă transnistrenii, pierderile editurilor vor fi compensate de vânzările de peste Nistru. Chiar și vânzările de Dacii se vor scumpi și nu numai.
Dar nu în ultimul rând contează relația spirituală care se transmite prin limba vorbită și scrisă. Limba înfrățește oamenii.
Moldovenismul e anacronic
De ce procedați ca separatiștii transnistreni ghidați și finanțați de Rusia, care au introdus forțat un alfabet ce ne desparte? De ce doriți să puneți barieră în plus între moldovenii de dincoace și de dincolo de Prut, dle Chirtoca? Răspunsul ar fi că vă temeți de Unire. Nu vă temeți, domnule Chirtoca. Dacă țineți într-adevăr la „limba moldovenească”, la cultura moldovenească, la istoria Moldovei trebuie să repetăm actul din 1918. Nu să parcelăm, ci să reintegrăm în spațiul mai mare al limbii și culturii române de peste Prut. Istoria noastră de până și după 1359 se află acolo. Nu vă cheltuiți banii pe proiecte moldoveniste anacronice, inclusiv presă online, tendința de azi e integrarea, nu compartimentarea, parcelarea lingvistică și culturală. Patriotismul raional, județean nu trebuie să ne întunece rațiunea, trebuie să fim pragmatici, să urmăm calculul economic, bunăstarea, iar acestea, fiți de acord, au șanse mai mari în reunire cu România.
„Cealdonii” moldoveni
În regiunea Tomsk a Siberiei, unde a fost deportată familia noastră, existau reprezentanți ai unei etnii care se numeau cealdoni. Wikipedia scrie că limba lor, de origine slavă, este înțesată cu cuvinte arhaice, unele din care se întâlnesc în cunoscutul epos „Slovo o polcu Igoreve”. Se consideră că cealdonii sunt veniți din partea europeană a Rusiei și stabiliți în Siberia până la colonizarea „oficială” a acesteia de către ruși. Ce s-ar întâmpla dacă cealdonii, însușindu-și limba rusă modernă, ar fi numit-o pe placul lor, limba cealdonă, altfel decât o numește majoritatea rușilor, pe motiv că respectă tradiția de 500 de ani? Cam asta pretinde dl Chirtoca, în divagația sa pseudoteoretică: să vorbim limba română, dar să-i aplicăm denumirea de sute de ani a graiului moldovenesc.
Borrell propune un nou fond al UE de finanţare a armamentului pentru Ucraina, după ce Ungaria a blocat fondul existent
Maia Sandu, la Mingir: ,,Au rămas doar opt zile până la alegeri. Avem de făcut alegeri tare importante pentru noi și pentru stat, iar la referendum nu există turul doi"
FOTO // Secția anestezie și terapie intensivă de la Spitalul raional Cahul, reparată capital și dotată cu echipamente de ultimă oră