Alecu Reniță // Statalitatea dodonistă – cât de reprezentativă este?

În spaţiul public se aruncă mesaje-cheie menite să buimăcească lumea şi să-l avantajeze pe Igor Dodon. Nu ştiu câte din mesajele-cheie sunt lansate din prostie sau la comanda stăpânilor lui Igor Dodon.

În ultimele 2-3 luni, „cârtiţele” din partidele politice şi mass-media au promovat insistent mesajul că alegerile prezidenţiale să aibă loc în aceeaşi zi cu cele parlamentare anticipate. Nu se cerea mult discernământ politic ca să înţelegi că acest model îi avantaja enorm pe diversioniştii de la Moscova şi pe dodonul lor. În realitate, sub masca voinţei poporului, li se dădea puterea totală încă pe patru ani înainte.

Pe fundalul monopolizării şi compromiterii totale a instituţiilor de bază de către Dodon — Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, Justiţia - reprezentanţii naţiunii civice moldoveneşti în tandem cu socialiştii şi politicienii proeuropeni au descoperit peste un an de la alegeri că mandatele lor parlamentare nu sunt reprezentative.

Acum este lansat un alt mesaj-cheie menit să reaprindă ura împotriva singurului loc de unde mai răzbat câteva voci oneste, singulare: Parlamentul nu este reprezentativ. Ofensiva orchestrată de serviciile secrete împotriva unui Parlament dominat de grupul diversionist al socialiştilor urmăreşte, în esenţă, transformarea R. Moldova în republică prezidenţială. De ce atâta grabă? Iarăşi vine Kozak la Chişinău?

Nu pe slugile socialiste, dar pe cei din partidele proeuropene îi întreb - cât de reprezentativă este Preşedinţia burduşită de serviciile străine? Dar Guvernul transformat în staff-ul electoral al lui Dodon? Dar Justiţia, Audiovizualul şi holdingurile de mass-media plătite din „kuliokul” lui Igor Dodon?

Ca să vă înţeleg viziunea şi mesajele voastre tot mai bizare şi mai sincronizate cu altele, aş vrea să ne spuneţi, stimaţi proeuropeni, cât de reprezentativă este statalitatea moldovenească întruchipată de Dodon şi haitele sale de paraziţi şi trădători?