VIDEO // ANTInostalgia: De ce Chișinăul poartă amprenta puternică a unui oraș sovietic? Capitala R. Moldova era al treilea oraș cel mai distrus după cel de-al Doilea Război Mondial și a fost reproiectat de arhitecți trimiși de la Moscova

Puținele monumente istorice care au mai rămas în picioare în Chișinău „cad” unul după altul, iar turiștii ce caută, de obicei, istoria locului sunt întâmpinați mai degrabă de clădiri monotone, fără diversitate, o caracteristică a multor orașe aflate în trecut sub ocupație sovietică. În actualul ritm de „dezvoltare”, cu multe construcții haotice, riscăm să pierdem și titlul de „cea mai verde capitală” din Europa.

Sibiectul a fost dezbătut, duminică-seară, la postul public de televiziune, în cadrul noului episod din seria „ANTInostalgia”, realizată de Studioul „TeleFilm Chișinău” al Companiei „Teleradio Moldova”, în platou fiind prezenți doctorul habilitat în filologie Aliona Grati, istoricul și deputatul Virgiliu Pâslariuc, ultimul ministru al Economiei din RSS Moldova Constantin Tampiza și artistul vizual Victor Ciobanu.

CITIȚI și VIDEO ANTInostalgia // Uniunea Sovietică avea tancuri și avioane, dar nu și produse alimentare sau haine pentru populație. O pereche de blugi cumpărată de pe piața neagră te putea băga la închisoare

Potrivit istoricului Virgiliu Pâslariuc, chișinăuean născut „în buricul târgului”, orașul Chișinău era al treilea, după Stalingrad și Harkov, din punct de vedere al distrugerilor după cel de-al Doilea Război Mondia în spațiul ex-sovietic, fiind bombardat și de nemți, și de anglo-saxoni, și de sovietici.

Ocupația sovietică, rezultată în urma încheierii pactului Ribbentrop-Molotov, a coincis cu necesitatea de a scoate din ruine Chișinăul bombardat mai ales de sovietici, iar propaganda a exploatat din plin și cinic subiectul „eliberării”, arată imaginile video de arhivă prezentate în cadrul episodului „ANTInostalgia. Chișinăul sovietic”.



„La retragere, administrația și armata sovietică a aruncat în aer mai mute clădiri”

„Chișinăul a avut foarte mult de suferit în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și prima suferință a fost cea din 1941. La retragere, administrația și armata sovietică au aruncat în aer mai mute clădiri de importanță culturală, economică și, dacă vreți, strategică. Din decembrie 1943 și până în august 1944, Chișinăul a fost bombardat intens de către aviația sovietică. Bombardau fără milă orașele pentru a le elibera, așa cum spuneau ei. În felul acesta au comis crime de război, putem spune, deoarece au distrus mai bine de două treimi din fondul construit al Chișinăului, unii arhitecți și istorici spun că 70 la sută, alții - 80 la sută. Sigur, în aceste condiții, Chișinăul trebuia reabilitat, de aceea, administrația sovietică, revenită la Chișinău, a reinstalat primarul, președinții organizațiilor de partid și au pornit acest proces de curățare, după care – de reamenajare”, a povestit, în cadrul unui documentar inserat în cadrul emisiunii, doctorul habilitat în istorie, profesor universitar și cercetător ştiinţific, Sergiu Musteață.

CITIȚI și VIDEO ANTInostalgia // Foametea organizată de sovietici a dezumanizat Basarabia. Peste 150 de cazuri de CANIBALISM, documentate OFICIAL: „Tușa Ileana l-a tăiat pe Pavlic. Capul era pe masă și trupul sub masă…”

Potrivit lui, în multe orașe, inclusiv la Chișinău, Moscova a trimis echipe de arhitecți și de urbaniști care veneau să impună „o anumită practică și viziune sovietică”.

La Chișinău a fost trimis arhitectul Alexei Șciusev, unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale fiind proiectarea mauzoleului lui Lenin din Piața Roșie a Moscovei.

Șciusev era născut la Chișinău și a locuit pe strada care astăzi îi poartă numele, iar casa în care a copilărit a fost transformată în muzeu.



Ddistrugerea unei bune părți din partea de jos a centrului istoric

Anume lui Șciusev îi aparține ideea de a construi bulevardele actuale, care străbat Chișinăul, inclusiv bulevardul Moscova, actualul bd. Grigore Vieru la capătul căruia se afla „aerodromul românesc”, în zona Circului actual, iar proiectul său de reconstrucție a presupus demolarea mai multor clădiri istorice și închiderea vechii piețe, încă vie în memoria unor locuitori, care era situată pe locul în care avem astăzi Maternitatea nr.2 din capitală.

„Acel plan (pe care-l coordona Șciusev – n.r.) presupunea distrugerea unei bune părți din partea de jos a centrului istoric. Noi știm că partea de jos este una dintre cele mai importante zone istorice a orașului nostru, pentru că acolo a început. Acel plan prevedea distrugerea unui fond construit în partea de jos. Mulți îl venerează pe Alexei Șciusev ca arhitect, însă planul acela continuă să fie destul de polemizat, fiindcă unele idei proaste continuă să fie promovate. Planul a fost bun din anumite puncte de vedere, dar noi am pierdut un fond masiv istoric”, susține Anetta Dabija, cofondatoare a asociației obștești „Salvați Chișinăul”, în același documentar.

Aliona Grati a ținut să puncteze că, deși a comandat demolarea anumitor clădiri istorice, există dovezi în scrisorile lui Șciusev către arhitecți de la Moscova, pe care dânsa le-a consultat, că arhitectul a apărat „cu ardoare” alte clădiri, de exemplu actualul sediu al Bibliotecii municipale „B.P. Hasdeu” din inima Chișinăului.




În anul 1989, circa 72 de mii de cetățeni „stăteau în rând” să primească apartamente

Deși actuala clădire a Casei Guvernului urma să arate altfel, Șciusev având intenția să creeze la Chișinău „un mic Stalingrad”, înainte cu două luni ca planul său să fie aprobat, în vara anului 1949, arhitectul deceda la Moscova. De atunci, unele idei ale sale au fost implementate, altele - nu.

Dincolo de construirea unui oraș cu alură de capitală, puterea sovietică era preocupată să construiască „locuri de dormit” pentru brațele de muncă venite de la țară pentru a munci în uzinele sovietice.

CITIȚI și VIDEO, „ANTInostalgia” // CINCINALELE din URSS: „În Transnistria erau întreprinderi unde s-au produs cele mai multe piese pentru complexul militar sovietic. Există și azi, cu siguranță”

Așa au apărut, pe rând, hrușciovcile și brejnevicile, numite în cinstea vojdilor sovietici. Se construia masiv, iar acea parctică ne-a rămas și astăzi, fără a ține cont că, înainte de a pune piatra de temelie a unui viitor bloc de locuit, trebuie să fie prevăzute tot felul de facilități sociale (grădinițe, școli, locuri de parcare etc. – n.r.), remarcă Anetta Dabija.

Constantin Tampiza susține că, în anul 1989, circa 72 de mii de cetățeni „stăteau în rând” să primească apartamente, iar nomenclatura profita de cele mai prestigioase blocuri localitve.

„Orașele nu sunt atât pietrele, cât oamenii”

„Sovieticii și-au bătut joc de oraș, mai ales hrușciovcile acestea cu cinci etaje. Vai de mine, mi-e și greu să spun… E urât de tot. Măcar aceste clădiri noi au condiții, confort, dar acelea… (…). Nici tu culoare…, griul acela… Parcă blocul acela crește din pământ. Au mutilat, dar împotriva vântului nu ne putem pune, așa sunt timpurile, nu aveam încotro. Și nici nu poți să trăiești cu prispele și cu brâiele celea. Gata, s-o terminat”, remarcă, în aceeași emisiune, și pictorița Valentina Brâncoveanu, care a copilărit în Chișinăul interbelic și mai „vânează” prin oraș și astăzi casele și străzile care îi amintesc de copilărie, pentru a le imortaliza cu ajutorul renumitei sale pensule.

Istoricul Virgiliu Pâslariuc este convins astăzi că „pierdem un pic din Chișinăul cel care era”.

„Mergi pe stradă uneori și nu mai recunoști acele locuri, dar cred că acest lucru este firesc. Ca istoric, cred că asta este de fapt soarta oricărei urbe. Până la urmă, orașele nu sunt atât pietrele, cât oamenii”, afirmă deputatul Pâslariuc.

Ce prevedea „planul Șciusev” pentru Chișinău și imagini inedite de arhivă, vedeți în videoul de mai jos: