VIDEO, ANTInostalgia // Sovieticii au distrus sau închis majoritatea bisericilor de pe teritoriul R. Moldova: Din 25 de mănăstiri mai rămăsese funcțională doar una – cea de la Japca. Cazul de la Baraboi, unde au fost uciși preotul și dascălul

REZISTENȚĂ: „Ruinarea bisericilor nu a ruinat și credința”

Ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică nu a însemnat doar desproprietăriri, deportări, înfometare, deznaționalizare, persecutări sau exterminarea prin împușcare a populației autohtone. Unul dintre dușmanii puterii sovietice a fost considerată și biserica, iar lupta împotriva acesteia a fost una acerbă. O spun martorii acelor timpuri în cadrul noului episod din seria „ANTInostalgia”, realizată de Studioul „TeleFilm Chișinău” al Companiei „Teleradio Moldova”.

„Din cele 25 de mănăstiri de pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM), au fost închise toate, cu excepția Mănăstirii Japca. Din 998 de biserici, către 1980 mai erau doar 223 funcționale”, a precizat istoricul Ludmila Tihonov în cadrul episodului „ANTInostalgia. Persecutarea religiilor în perioada sovietică”, pus pe post duminică-seară, la „Moldova1”.




CITIȚI și VIDEO, „ANTInostalgia” // R. Moldova, împânzită de monumente sovietice, unele ridicate în locul bisericilor distruse: Autoritățile centrale nu au o viziune vizavi de vestigiile sovietice, iar specialiștii propun crearea unui muzeu special

Nicio biserică în stânga Nistrului

Sovieticii aveau planuri cincinale și în ceea ce privește distrugerea bisericii, care prevedeau clar câte lăcașe de cult trebuie închise într-o anumită perioadă. Cincinalele fuseseră experimentate inițial pe teritoriul URSS, până a fi implementate aici.

„De exemplu, în stânga Nistrului, din cele peste 200 de biserici care erau pe teritoriul RASSM, nu rămăsese niciuna. Era o singură biserică la cimitirul din Odesa. Pe întreg teritoriul URSS, în ajunul războiului mai erau doar 450 de biserici din peste 70 de mii. Practic, biserica a fost distrusă”, a adăugat istoricul Nicolae Fuștei.

Distrugerea bisericii s-a lăsat cu victime pe teritoriul Basarabiei atât printre slujitorii Domnului, cât și printre enoriași. De exemplu, în satul Baraboi din raionul Dondușeni au decedat, în circumstanțe dubioase, preotul Boris Nicolaev și dascălul Trifon Rabei, care se opuneau închiderii bisericii.

„În anul 1960, cum s-au închis și alte biserici, a fost închisă și biserica din Baraboi. Aici a fost puțin mai deosebit – lumea nu voia să fie închisă biserica, preotul cu atât mai mult. Au recurs la alte modalități de a închide biserica. A ieșit așa că și preotul, și dascălul s-au jertfit ca să rămână deschisă biserica din sat. Dar până la urmă au fost înmormântați amândoi, biserica s-a închis. A fost aici și depozit, și sală de sport. Pe urmă a stat de izbeliște, creșteau copacii pe pereții de sus. Frica a fost atât de mare, că mulți au tăcut, n-au vrut să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat”, declară protoiereul Grigorie Spoială din Baraboi în cadrul unui documentar semnat de Leonid Melnic, inserat în această parte a seriei „ANTInostalgia”.

CITIȚI și VIDEO // „ANTInostalgia”: „Olimpiada-80” de la Moscova, boicotată de Occident și lozinci antisovietice în tribune de la banderoviști. Operațiunea „kilometrul 101”, explozie de copii cu nume „Olimpia” și singura sportivă din RSSM cu medalie la Moscova

Preotul și dascălul, moarte învăluită în mister și răzbunarea sătenilor

Tragedia s-a produs atunci când preotul și dascălul au fost invitați în satul vecin, Chetroșica Nouă, situat la o distanță de șapte kilometri, să oficieze o slujbă, iar la întoarcere căruța în care se aflau s-ar fi răsturnat și cei doi au decedat. Curios este faptul că Alexandru Lesnic, căruțașul, și un văr de-al lui care se aflau în aceeași căruță și care i-au tocmit pe preot și dascăl să meargă în satul vecin au scăpat atunci vii și nevătămați.

Biserica, rămasă fără preot și dascăl, a fost închisă. Sătenii erau convinși că cei doi au fost uciși și, în lipsa unei anchete obiective, la aproape un an distanță de la tragedie, au decis să-și facă singuri dreptate - au mers acasă la Lesnic să-i ceară să spună adevărul și, pentru că nu l-au auzit, Alexandru Lesnic a fost snopit în bătaie, iar peste câteva ore a decedat la spital.

Regimul nu putea lăsa lucrurile așa și cazul de la Baraboi a ajuns în ziarul „Pravda” de la Moscova, unde preotul era prezentat ca fiind bețiv, în seara fatidică ar fi fost beat, „mergea în patru labe” și a înghețat pe câmp, chiar dacă sătenii negau adicția lui Boris Nicolaev pentru alcool. În baza poveștii, propaganda a încropit imediat un documentar propagandistic – „În bătaia clopotelor”, în care sunt lăsați să vorbească doar cei care îl luau în zeflemea pe preot.

„Făptașii (prezentați ca „slugile lui Dumnezeu” – n.r.) sunt condamnați. Patru dintre ei sunt condamnați la pedeapsa capitală. La insistența kolhoznicilor, biserica a fost închisă. Clopotele au fost reduse la tăcere”, a fost finalul tragediei de la Baraboi pe care îl aflăm dintr-un fragment al filmului propagandistic.

CITIȚI și VIDEO // ANTInostalgia: De ce Chișinăul poartă amprenta puternică a unui oraș sovietic? Capitala R. Moldova era al treilea oraș cel mai distrus după cel de-al Doilea Război Mondial și a fost reproiectat de arhitecți trimiși de la Moscova

Soarta preotului Baltaga care a votat Unirea, a mănăstirilor Răciula și Japca

Istoricul Ion Xenofontov a amintit, în platoul dezbaterilor marca „ANTInostalgia”, moderate de Mircea Surdu, cazul preotului Baltaga care a votat Unirea Basarabiei cu România în 1918 și care slujea în biserica de la Călărași atunci când au ajuns aici autoritățile sovietice. Preotul a fost luat pe sus direct de la slujbă, „l-au torturat și i se pierd urmele undeva prin Kazahstan”.

În episodul „ANTInostalgia. Persecutarea religiilor în perioada sovietică” au fost inserate și fragmente din documentarul „Nouă zile și nouă nopți care au zguduit Răciula”, realizat acum mai bine de 15 ani de către echipa lui Mircea Surdu, care prezintă evenimentele tragice din 1958, când locuitorii satului Răciula, raionul Călărași, s-au răsculat împotriva comuniștilor care voiau să închidă mănăstirea. Unii au decedat, alții au fost răniți, iar zeci de săteni au fost condamnați la pedepse de până la 15 ani de pușcărie.

Totodată, aflăm și povestea unicei mănăstiri care a funcționat în perioada sovietică – cea de la Japca, ce era condusă de o stareță de etnie rusă, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, care a făcut multe drumuri, inclusiv la Moscova, pentru a o lăsa deschisă.

Destul de elocvente sunt și mărturiile celor care au văzut „bezbojnicii” în carne și oase cum vandalizau cimitirele, dădeau crucile jos de pe biserici, tăiau răscrucile din localități, aruncau icoanele și zădărniceau slujbele de Paște.

CITIȚI și VIDEO ANTInostalgia // Uniunea Sovietică avea tancuri și avioane, dar nu și produse alimentare sau haine pentru populație. O pereche de blugi cumpărată de pe piața neagră te putea băga la închisoare

„Gagarin a zburat în cosmos, dar pe Dumnezeu nu l-a văzut”

Odată indusă frica în societate, a fost mai ușor de „rezolvat problema” bisericilor: unele au fost transformate în depozite de chimicale, așa ca la Slobozia-Dușca, raionul Criuleni, până a fost aruncată în aer la propriu, cu dinamită, altele - în cluburi de distracții sau „palate ale fericirii”, unde erau înregistrate căsătoriile și nou-născuții, cum s-a întâmplat la Antonești, Ștefan Vodă, altele au ajuns vinării, așa ca la Donici, raionul Orhei, unde oamenii ridicau paharele deasupra cavoului familiei Donici etc.

În acea perioadă, slujitorii bisericii erau caricaturizați, creștinii erau prezentați ca fiind niște înapoiați, iar profesorii de la școală, inclusiv de fizică, istorie sau chimie, trebuiau să facă tot posibilul să le demonstreze copiilor că „Dumnezeu nu există”.

Propaganda s-a folosit și de Iuri Gagarin pentru a promova ateismul, iar persecuțiile nu au vizat doar creștinii ortodocși, ci și reprezentanții altor culte, cum ar fi baptiștii sau martorii lui Iehova. „Gagarin a zburat în cosmos, dar pe Dumnezeu nu l-a văzut”, i se spunea omului sovietic.

Totuși, „ruinarea bisericilor nu a ruinat și credința”, au fost de acord invitații în platoul „ANTInostalgia” – istoricii Emil Dragnev, Ion Xenofontov, Nicolae Fuștei și părintele Nicolae Jelihovschi.

Bisericile închise de sovietici au fost redeschise pe teritoriul R. Moldova după anul 1989, când s-a prăbușit Uniunea Sovietică, iar astăzi majoritatea acestora sunt subordonate canonic, ca o ironie, tocmai Patriarhiei de la Moscova(!), via Mitropolia Moldovei.

CITIȚI și VIDEO ANTInostalgia // Foametea organizată de sovietici a dezumanizat Basarabia. Peste 150 de cazuri de CANIBALISM, documentate OFICIAL: „Tușa Ileana l-a tăiat pe Pavlic. Capul era pe masă și trupul sub masă…”

„Eșecul comunismului a constat în faptul că au plecat de pe o pistă greșită și au decolat greșit. N-au ținut cont în primul rând de definiția bisericii. Ei au încercat să se răfuiască cu biserica la fel ca și cu o construcție umană, or biserica este divino-umană și au pornit de la locașul de cult ca de la o construcție, crezând că, dacă dărâmi această construcție, ai dărâmat tot ce este în inima și mintea omului. N-au calculat toată istoria bisericii de până în secolul XX, nici măcar primele secole când creștinii nu aveau biserici, dar ei formau o biserică până la jertfă, nu a existat niciun secol în care biserica să nu fie prigonită, ca cineva să nu fie numit antihrist”, a explicat protoiereul Nicolae Jelihovschi din satul Sălcuța, raionul Căușeni.



Citiți și VIDEO, „ANTInostalgia” // Colhozurile create de sovietici pe cadavre, după foamete, „au egalat în sărăcie” populația URSS, iar propaganda sfida telespectatorii: „Țăranul Robu(!) este stăpân pe soarta lui”

Protoiereul Nicolae Jelihovschi, satul Sălcuța, raionul Căușeni, fiul preotului Grigore, ridicat noaptea de acasă și dus „la pregătire militară”: „Își dădeau seama că ideologia comunistă nu poate să prindă rădăcini atâta timp cât este înrădăcinată credința în Dumnezeu în inima omului”

„Își dădeau seama că ideologia comunistă nu poate să prindă rădăcini atâta timp cât este înrădăcinată credința în Dumnezeu în inima omului. Cultul personalității trebuia să meargă înainte și el nu putea să se dezvolte în momentul în care Dumnezeu este în inima și mintea omului, Isus Hristos este modelul suprem spre care omul încearcă să tindă.

La noi biserica nu s-a închis, dar vreau să vă spun care a fost fericita ocazie, fiindcă e providențială întâmplarea. Când a venit taică-meu în sat, în anul 1974, mai era un preot bătrân, părintele Carp, Dumnezeu să-l odihnească, și el avea mandatul lui Lenin. Fusese la o întâlnire undeva fiind soldat și chiar l-a văzut pe Lenin. Acela i-a salutat cumva frățește cu Hristos a înviat, iubiți creștini! și, pentru că l-a văzut pe Lenin, a avut un mandat că el a fost participant la acea întâlnire cu Vladimir Ilici. Când au venit cei din conducerea comunistă ca să încerce să închidă biserica din Sălcuța, n-au reușit. Aceia, fiind ruși, vorbeau între ei: Măi, tu ești comunist? Da! Și eu sunt comunist. El nu-i comunist, e popă, dar l-a văzut pe Lenin, noi suntem comuniști și nu l-am văzut pe Lenin. Și, datorită acestui fapt, nu au închis biserica din Sălcuța”.

Ecaterina Ursu din Peresecina, raionul Orhei: „Toți plângeau”

„Eram în clasa a patra, într-o zi de lucru. Ne-am trezit în bătaia clopotelor, hămăit de câini, vitele răgeau… Erau bunicii, părinții și ei credeau că s-au început iarăși deportările. Ziceau: iară o să ridice lume… Trăiam la vreo 400 de metri de aici, eram curioși și am zis haidem să vedem de ce trag clopotele. Am venit noi până la pod aici, oamenii veneau cârduri încoace, toți erau pe la porți, toți plângeau. Bunica mea zicea: au închis biserica. Toți erau triști că au închis biserica, lăcașul Domnului. În ziua ceea nu s-a mai dus nimeni la lucru. Toți au rămas triști și până în 1989 a fost închisă biserica”.

Ion Xenofontov, istoric: „Poporul român s-a născut creștin”

„Pietatea religioasă este specifică poporului român. Poporul român s-a născut creștin, așa cum spunea și Nicolae Iorga, și ceea ce s-a zidit pe parcursul a două milenii, nu putea peste noapte un regim totalitar, chiar și de tortură, să șteargă. Nu putea un popor să uite a doua zi cine a fost, spiritualitatea sa, de aceea a fost practic imposibil să schimbe din structură, din fundament religia și a fost un fiasco total. Există dovezi clare că și comuniștii erau creștini. Stalin a inoculat frica față de sistem, solicita un discurs oficial că este cu statul și autoritățile, dar în interior au rămas aceiași oameni cu o pietate înaltă”.