O poveste captivantă din Rusia, îngropată în MISTER, începe să iasă la iveală. Este unul dintre cele mai ASCUNSE scenarii din lume

Moscova a poleit la suprafaţă privatizarea Rosneft, cel mai mare producător de petrol al Rusiei, pentru a arăta ca un vot de încredere dat de investitorii străinii într-o ţară care înfruntă sancţiunile Occidentului. Însă în miezul ei, afacerea este opacă şi cu actori controversaţi. Nici măcar nu se ştie cine sunt noii acţionari sau de unde au venit toţi banii.

Firmele străine implicate în tranzacţie, compania elveţiano-britanică Glencore, un trader uriaş de materii prime care acum câteva luni contempla defaultul, banca italiană Intesa Sanpaolo, venită dintr-o ţară care s-a opus înăspririi sancţiunilor occidentale aplicate Rusiei, şi fondul suveran de investiţii al Qatarului vor avea acces direct la Vladimir Putin.

Zvonurile spun că Rosneft va furniza petrol prin intermediul Glencore Ungariei, o ţară „prietenoasă“ cu Rusia lui Putin, şi Slovaciei, al cărei premier a cerut anul trecut retragerea sancţiunilor occidentale.

Pe 7 decembrie, Putin şi asociatul său Igor Sechin, directorul executiv al Rosneft, se bucurau de ceea ce părea un cadou de Crăciun primit mai de­vreme. Live la TV, cei doi au anunţat că Glencore şi Autoritatea de Investiţii a Qatarului (QIA) vor plăti 10,2 miliarde de dolari pe o participaţie de 19,5% din compania rusească de stat, scrie Financial Times.

Aceasta ar fi reprezentat cea mai mare investiţie directă străină în Rusia de când UE şi SUA au impus Rusiei sancţiuni economice şi financiare din cauza invadării Ucrainei. Afacerea a fost prezentată ca un vot de încredere dat de investitorii străini şi un semn de entuziasm în ceea ce priveşte investiţiile în companii precum Rosneft. Tranzacţia părea o reuşită în comparaţie cu rezultatul cel mai probabil atunci: că Rosneft va cumpăra singură participaţia. Acum se ştie că participaţiile Glencore şi QIA sunt foarte mici, iar băncile ruseşti au ajutat masiv la finanţarea tranzacţiei.

La mai mult de o lună de la privatizare, adevăraţii acţionari rămân un mister. Iar companiile occidentale implicate, Glencore şi Intesa, nu vor să divulge secretul. Şi nici Moscova.

Participaţia a fost vân­dută unui vehicul de investiţii din Singapore despre care Rosneft spune că este un par­te­neriat cu cote egale între Qatar şi Glencore. Logica şi ce se cunoaşte despre afacere contrazic povestea oficială, notează Reuters.

Astfel, Glencore a contribuit la afacere cu capital de doar 300 de milioane de euro, adică cu mai puţin de 3% din preţul de achiziţie. Capitalul i-a adus „un interes limitat“ de doar 0,54% din Rosneft, după cum recunoaşte chiar traderul de materii prime. În plus, informaţiile publice arată că structura proprietăţii participaţei include în cele din urmă o companie din Insulele Cayman ai căror proprietari nu pot fi identificaţi. Şi în timp ce Intesa Sanpaolo a împrumutat vehiculului de investiţii din Singapore 5,2 mld. euro pentru finanţarea privatizării, iar Qatarul a contribuit cu 2,5 miliarde euro, sursele de finanţare pentru aproape un sfert din preţul de achiziţie nu au fost publicate.

„Principala întrebare în legătură cu această tranzacţie încă este, aşa cum este întotdeauna: cine este adevăratul cum­pă­rător al participaţiei de 19,5% la Rosneft?“, spune Sergey Aleksaşenko, fost viceguver­nator al băncii centrale a Rusiei.

Ca multe afaceri mari, în privatizarea Rosneft s-a folosit o structură de firme pa­ravan care deţin alte firme paravan - schemă de genul Matrioşka (celebra păpuşă rusească goală pe dinăuntru în care se găsesc alte păpuşi tot mai mici), după cum este cunoscută în Rusia. Vehiculul de investiţii singaporez este denumit QHG Shares. Firma este deţinută de un parteneriat cu răspundere limitată înre­gistrat la Londra, QHG Investments, care, la rândul său, are doi proprietari, dintre care unul, un alt parteneriat cu răspundere limitată - QHG Holding - este înregistrat tot la Londra.

QHG Holding a fost înfiinţat pe 5 decembrie, iar unul din parteneri este QHG Cayman Limited, înregistrat pe adresa biroului din Insulele Cayman a firmei de avocatură Walkers. De la această firmă Reuters nu a putut obţine nicio informaţie suplimentară.

Vehiculul din Singapore este cel care a împrumutat de la Intesa 5,2 miliarde de euro, iar QHG Holdings este garantul datoriei. Experţii bancari spun că Intesa ar fi obligată de reguli să verifice identitatea debitorilor. Banca centrală italiană, cea care ar trebui să supravegheze ce fac băncile italiene, a refuzat să comenteze.

Nici sursele complete de finanţare nu sunt cunoscute. Qatar nu a confirmat niciodată suma cu care a contribuit la afacere sau mărimea participaţiei cumpărate, însă Glencore şi Rosneft spun că investitorii qatarezii au participat cu 2,5 miliarde de euro. Dacă la aceştia se adaugă cele 300 de milioane de euro ale Glencore şi cele 5,2 miliarde de euro ale Intesa, rămân 2,2 miliarde de euro a căror provenienţă este necunoscută. Glencore a precizat că banii vin de la alte bănci, dintre care unele din Rusia. Qatarezii şi Rosneft au refuzat să comenteze în legătură cu sursele de finanţare.

Scopul programului de privatizări al Rusiei este de a atrage băni de peste hotare pentru acoperirea deficitului bugetar cauzat de sancţiunile occidentale şi scăderea preţurilor petrolului. De aceea Putin le-a interzis băncilor deţinute de stat să participe la finanţarea afacerilor de privatizare.

Însă documente publice din Singapore arată că VTB, o mare bancă rusească deţinută de stat, a împrumutat QHG Shares întreaga sumă de 10,2 miliarde de euro pe care vehiculul singaporez a plătit-o luna trecută statului rus pentru a cumpăra participaţia.

VTB a păstrat în decembrie participaţia de 19,5% la Rosneft ca garanţie pentru acel împrumut, după care a cedat-o către Rosneftegaz, compania părinte a Rosneft. Rosneftegaz a cedat mai departe participaţia către investitorul singaporez când a sosit, în ianuarie, împrumutul de la Intesa.

VTB şi Rosneft spun că rolul băncii ruseşti a fost doar acela de a preveni turbulenţele de pe pieţe care s-ar fi produs dacă cele 10,2 miliarde de euro ar fi ajuns brusc din străinătate pentru a fi convertite în ruble pe piaţa deschisă. VTB nu a explicat dacă a primit înapoi 10,2 miliarde de euro.

Rosneft este cea mai mare companie de petrol listată din lume în funcţie de producţie. Glencore, unul dintre principalii clienţi ai Rosneft, are ca principal investitor fondul suveran de investiţii al Qatarului. Rusia şi Qatar au poziţii diferite în războiul din Siria, dar ca lideri în producţia de gaze naturale, cooperează în domeniul energiei.

Surse apropiate situaţiei spun că privatizarea cu ajutorul Qatarului şi al Glencore a venit ca o surpriză pentru acţionarii Rosneft, la care, spre exemplu, compania britanică BP deţine o participaţie de 19,75%. BP este reprezentată în board-ul Rosneft. Membrii board-ului au aflat de vânzare chiar de la Sechin, abia pe 7 decembrie, la câteva ore de la întâlnirea televizată înregistrată dintre executiv şi Putin în care s-a făcut anunţul privatizării. Oameni din guvernul rus spun că afacerea a venit ca o surpriză şi acolo, ea fiind convenită direct între Sechin şi oamenii lui Putin.

Reuters scrie că Sechin i-a cerut luni lui Putin să-i primească pe reprezentanţii Glencore, Intesa şi QIA. El i-a explicat preşedintelui că Rosneft are în plan noi proiecte cu cei trei parteneri, iar aceştia vor să discute cu Putin despre ele, se arată într-un comunicat al Kremlinului.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 26.01.2017