Zvonuri din culise, prețuri europene

Contre-jour // Se pare că aderarea R. Moldova la NATO se mai amână (deși ne-ar prinde bine umbrela americană!). Rămâne un obiectiv luminos și pentru vremuri mai… consensuale

Informații veridice despre negocierile purtate de cele trei partide proeuropene sunt puține și lumea se agață de zvonuri. Astfel că cel care era eliminat dimineața din funcție, revine spre seară victorios în post cu recomandări foarte bune din partea acelorași ziariști sau bloggeri, sugerându-ni-se că este singurul potrivit să conducă Parlamentul, Guvernul, țara….

Deci, nu se poate spune că nu avem dezbatere politică. Cei rămași în afara Parlamentului citesc cu atenție promisiunile electorale ale celor care au avut norocul să-i sară pragul și chiar să se angajeze pentru o viitoare guvernare, solicitându-le să nu-și trădeze promisiunile cu care au câștigat.

Sergiu Mocanu, liderul Mișcării Antimafie, bunăoară, i-a cerut lui Mihai Ghimpu, pe care nu l-a menajat în campanie, să nu renunțe la obiectivul declarat de liberali de a duce Republica Moldova în Alianța Nord-Atlantică. Numai că, nu e o noutate, realitatea din Parlament și mai ales stările de spirit din noua coaliție nu corespund cu discursul ambițios din talk-show-urile electorale. Așa că, se pare, aderarea R. Moldova la NATO se mai amână (deși ne-ar prinde bine umbrela americană!). Rămâne un obiectiv luminos și pentru vremuri mai… consensuale.

Politicienii procedează pe vechi, n-au deocamdată curajul să discute deschis agenda și funcțiile, deși obiectivele noii guvernări sunt clare, certe și imperative: lupta anticorupție și reformele cerute de Acordul de Asociere –, ci discută cu obloanele trase, în pofida protestelor societății civile care le-acerut viitorilor parteneri de alianță „să nu facă din negocieri negoț”. Presa speculează (ce să facă?), iar o parte dintre „vechilii” online se pare că nu au ieșit din campanie. Își continuă tiradele la adresa celorlalte partide: ori n-au primit ordin de „lăsare la vatră”, ori nu se pot abține (dezvoltându-și fobii, idiosincrazii private, imposibil de stăpânit). S-ar cere măcar o anumită modelare a tonului, întrucât nu poți să-l ataci, irațional, pe cel cu care discuți și încerci să pui la cale o viitoare guvernare.

***

Demne de urmărit sunt și teoriile care se fac despre reconfigurările din noul Parlament. Se presupune că unii parlamentari, mulțumiți că și-au asigurat mandatul, vor descoperi, după un timp, plăcerea „deambulărilor colaterale”. Această tendință de sezon se va chema, cuminte, „regrupare ideologică”, găsirea unor afinități doctrinare, diferite de cele din perioada alegerilor – și toate aceste schimbări la față vor fi plasate, firește, sub calota „interesului național”. E un fenomen de „deja-vu” (atunci când intervin – ca în filmul „Matrix” – mici „dereglări de soft”, știți, cu pisica neagră ce reapare în cadru…). Le-am mai avut, n-ar fi nimic excepțional.

Un alt motiv al reașezărilor politice în Legislativ ar putea fi ademenirea, contra preț, a unora către o nouă „învățătură”. Observatorii pretind că printre cele mai vulnerabile tabere din Parlament, tentate de chemarea sirenelor, este Partidul Socialiștilor. Presa a descoperit, imediat după campanie, în oastea de strânsură a lui Dodon vreo cinci deputați cu cetățenie română, care blamau Uniunea Europeană și ne chemau în „ostrogul” lui Putin.

La fel de fragilă și nesigură pare și echipa veteranului Voronin, care nu mai are strălucirea, disciplina și puterea de seducție de altădată, încât s-ar putea să avem revelația că cineva dintre deputații comuniști se va lăsa de marxism-leninism și va îmbrățișa, fără crispări și false inhibiții, liber-schimbismul.

Trebuie să recunoaștem, în același timp, că pericolul unor „oferte vinovate” îi pândește și pe cei din coaliția proeuropeană. Pentru că, vorba ceea: te pui cu banii lui Putin?...

Rusia a reușit să cumpere, speculează presa, cu doar 9 milioane de dolari europarlamentari francezi de-ai lui Marine Le Pen, care au dat un verdict de-a dreptul entuziast calității scrutinului din „Novorossia” – republica pe care Moscova ar vrea să o înjghebe din așchiile Donbasului controlate de separatiștii proruși. Or, se pare că prețurile pentru un deputat din Est sunt mai mari decât în Hexagon, pentru că Vladimir Putin n-a reușit să cumpere pe nimeni din noua Radă de la Kiev.

Cum nu a izbutit nici cu tentativa din astă-primăvară, când agenți ruși au încercat mituirea parlamentarilor moldoveni. Să fie mai multă onorabilitate la noi sau pofta de bani, lăcomia e mai greu de satisfăcut?

Înclin să cred că ai noștri, mai evoluați cum sunt, au deprins să negocieze la prețuri europene, respectabile.

De observat.