Moldova și tragedia rusească

Contre-jour

Ne exasperează orbecăiala basarabeană intrată în prelungiri, ne întristează, să recunoaștem, autosabotarea românească care întârzie creșterea economică și civilizațională a Țării, de la care noi, moldovenii dintre Prut și Nistru, așteptăm sprijin și… salvare prin Unire, dar tristețea noastră se retrage, se pitește astăzi uluită în fața unei tragedii cu adevărat uriașe și înspăimântătoare – Rusia lui Putin. O țară imensă ca teritoriu, cu o populație de peste 140 de milioane de oameni, a devenit de decenii prizoniera unei clici rapace și criminale (o combinație toxică între KGB și lumea interlopă), care castrează poporul rus de energiile sale creatoare și șantajează lumea cu arma nucleară. Aceasta e fotografia în rezoluție corectă a Rusiei din martie 2018, când Vladimir Putin a fost reales ca președinte în al patrulea (de fapt, al cincilea) mandat.

Au fost organizate niște alegeri trucate, cu un rezultat dinainte stabilit – prezența la vot și scorul pentru învingător. Pentru ca „liderul național” să nu aibă surprize, câmpul electoral a fost din timp curățat de toți cei care l-ar fi putut concura, cu șanse, pe Putin. Unii au fost uciși (Boris Nemțov împușcat, demonstrativ, sub zidurile Kremlinului), alții au emigrat pentru a-și salva viața, iar cei rămași în Rusia au fost stigmatizați, bârfiți, marginalizați ori li s-a interzis, prin proceduri juridice false, primitive, înscrierea în cursa prezidențială (cazul Aleksei Navalnîi). Vladimir Putin n-a participat nici de această dată la campania electorală propriu-zisă, n-a participat la dezbateri, în confruntări cu ceilalți concurenți, așa cum se obișnuiește în țările cu o brumă de democrație. Pentru Putin campanie electorală a făcut „televizorul de stat”, marea armată de propagandiști care i-au umilit și ridiculizat pe ceilalți concurenți, reali sau butaforici (Grudinin, Jirinovski, Iavlinski, Sobceak…): aceștia s-au încăierat în studio, s-au scuipat, s-au stropit cu apă, demonstrând alegătorilor că Putin a avut dreptate să nu participe în dezbateri alături de acești clovni. De mai mulți ani, în ajunul alegerilor, Vladimir Putin se lasă filmat dezbrăcat la bustul gol, se scufundă în copca unui râu înghețat, vânează subacvatic un pește, călărește – la bustul gol – un cal sau un urs. Și această recuzită e destul de convingătoare pentru ca rușii să-l aleagă pentru un nou mandat. Nu e necesar ca Putin să aibă un program de candidat, să prezinte un bilanț al celor 18 ani de domnie, să spună cum va scoate țara din criza economică în care s-a împotmolit… Sunt suficiente doar apeluri mobilizatoare în confruntarea cu Occidentul care vrea rău Rusiei și liderului său (Nikita Mihalkov, unul dintre cei mai slugarnici lustruitori ai lui Putin, spune săptămânal la televizor, într-o emisiune a sa, că Rusia e o cetate asediată).

Așadar, în urma unor alegeri trucate, pe un ton militarist, de mobilizare generală, Putin a obținut un nou mandat de președinte și va domni până în 2024. Este, conform Constituției, ultimul său mandat, dar e clar pentru toți că „liderul maxim” nu se va retrage, nu va pleca de la Kremlin. A făcut atâtea rele, încât doar rămânerea la putere îi poate garanta viața. Iar speculațiile privind schimbarea Constituției, care să-i ofere lui Putin posibilitatea să conducă în continuare Rusia, sunt cât se poate de întemeiate.

Cât poate domni Putin, care a împlinit în octombrie trecut 65 de ani?La nivelul performant al medicinei de astăzi, Putin poate conduce Rusia încă vreo 25 de ani, până la moartea sa naturală. „Locatarul de la Kremlin” pare să aibă o sănătate robustă, face sport, este consultat de medici foarte buni și sunt toate șansele ca el să fie primul conducător rus care va împlini vârsta de 100 de ani la cârma statului. Noi, contemporanii săi, vom dispărea – glumesc cei disperați, dar cu simțul umorului –, iar Putin va continua să-i salveze pe ruși, să dialogheze cu ei în emisiuni-maraton televizate. Dar și după dispariția lui Vladimir Vladimirovici se va găsi o formulă prin care rușii să primească de la el instrucțiuni cum să guverneze țara. Sau poate va fi clonat… Pentru că, a afirmat actualul Președinte al Dumei de Stat, Viaceslav Volodin, „atâta timp cât există Putin, există și Rusia”.

Dintre conducătorii Rusiei, mai mult decât Putin au domnit doar Nicolai al II-lea și Iosif Stalin. Pe timpul lui Nicolai al II-lea a avut loc Primul Război Mondial, revoluția și războiul civil. În anii feroce ai lui Stalin a avut loc cel de-al Doilea Război Mondial, Marea Teroare și… a măcinat milioane de suflete Gulagul.

Și Vladimir Putin are deocamdată câteva „realizări” notabile. Războiul cu Georgia din 2008, cel din Siria, în plină desfășurare, unde armata rusă „își testează” armamentul nou. Iar războiul pe care Rusia l-a pornit împotriva Ucrainei, odată cu anexarea Crimeii, durează aproape 5 ani, depășind ca interval de timp „Marele Război pentru Apărarea Patriei” împotriva fascismului. Teritoriul din Donbass distrus de acest război – sate, orașe, suburbii… – este echivalent cu teritoriul Belgiei de astăzi. Pare uluitor, dar acesta e cruntul adevăr. Numărul exact al celor uciși, mutilați, refugiați, numărul celor care au pierdut tot ce au avut nu e cunoscut cu exactitate, dar este unul foarte mare. Și acest măcel, acest genocid în Europa secolului XXI, putea fi oprit la un simplu ordin al lui Putin. Nu l-a dat.

Regimul de la Kremlin nu are alt scop decât salvarea sa, iar pentru aceasta orice poate fi sacrificat: drepturile cetățenilor, dezvoltarea economică, relațiile pașnice cu țările vecine și cu lumea în general. Anunțul privind noile tipuri de arme cu încărcătură nucleară, altfel spus, amenințarea cu războiul atomic pe care Putin a proferat-o cu două săptămâni înaintea alegerilor, în mesajul său către națiune, este un semn că în anii ce urmează acest discurs și această atitudine vor fi pentru el definitorii. Putin și regimul său au luat ostatică o țară, dar șantajează și restul lumii. Tragedia rusească e una care implică/afectează întreg mapamondul…

Un fragment din Adresarea lui Putin către națiune, care ne vizează direct, a fost puțin comentat sau chiar neglijat la Chișinău. Spunea V. Putin: „După destrămarea URSS Rusia, care în perioada sovietică se numea „Uniunea Sovietică” (în Occident i se spunea „Rusia Sovietică”), a pierdut, dacă e să vorbim despre frontierele noastre naționale, 23,8% din teritoriu, 48,5 % din numărul populației, 41% din produsul intern, 39,4% din potențialul economic, 44,6 % din potențialul militar al Armatei din URSS, care a fost împărțit între fostele republici unionale.” Așadar, când spune „Rusia”, Putin nu are în vedere doar Federația Rusă, ci și Ucraina, Belarus, Estonia, Lituania, Letonia, Georgia, Moldova, Kazahstan și… restul „republicilor surori” până la Turkmenistan, adică cele 14 state independente care sunt în vecinătatea Rusiei. „Țarul” vrea o nouă împărțire a sferelor de influență, iar războiul, ori mai exact „amenințarea cu războiul”, îl va ajuta să rezolve anumite probleme de politică internă (tot mai grave) și externă… Retorica militaristă, conflictele locale și ingerințele în treburile interne ale unor state (influențarea alegerilor) sunt metode prin care Putin vrea să cheme liderii lumii la tratative pentru o nouă împărțire a sferelor de influență. Resentimentul de astăzi al Rusiei, cu interfața sa vulgară și violentă – președintele Putin – este, cum spunea Nietzsche, morala unui rob. „Da, noi nu avem șosele, spitale și salarii ca în Occident, în schimb vă putem distruge!” Acesta e mesajul și ultimul argument al unui lider complexat și răzbunător.

Ce face Republica Moldova într-o perioadă când Putin e mai războinic ca niciodată?

Agonizează, se depopulează, se sufocă sub un regim mafiot și cleptocrat, are o guvernare care mimează reformele și flutură demagogic lozinci deșarte despre integrarea europeană, dar în realitate „implementează” un regim de inspirație putinistă, cu un lider/coordonator care controlează totul. Singura diferență e de proporții. Avem un așa-zis președinte, Igor Dodon – varianta sublimată a moldoveanului mancurt, trădător –, care e fascinat de Putin, îi cerșește audiență, îl imită (întotdeauna ridicol) și care l-a felicitat encomiastic cu ocazia obținerii unui nou mandat la cârma Rusiei: „Folosindu-mă de această ocazie, vreau să vă dau asigurări că R. Moldova este interesată de aprofundarea relațiilor și întărirea parteneriatului strategic cu Federația Rusă. Avem încă multe de făcut împreună cu Rusia și președintele ei. Sunt sigur că nu ne vom dezamăgi reciproc.” (sic!)

Tot despre „parteneriatul strategic” cu Rusia vorbește și majoritatea parlamentară, autointitulată proeuropeană. Într-o Declarație politică privind condamnarea atacurilor Federației Ruse asupra securității informaționale naționale și amestecului abuziv în activitatea politică din R. Moldova (din 8 februarie 2018), guvernarea conchide optimist (și schizofrenic): „Considerăm că toate aspectele semnalate pot fi lămurite printr-un dialog deschis, care să ducă la eliminarea blocajelor și la reluarea activităților care privesc consolidarea și dezvoltatrea parteneriatului strategic dintre Republica Moldova și Federația Rusă.” Minunat – „parteneriat strategic” cu o putere revanșardă care ți-a ocupat o parte din teritoriu și influențează în mod sfidător realitățile din țara ta.

În 2018 vom avea alegeri locale, în două orașe importante, la Chișinău și Bălți, și alegeri parlamentare la toamnă, în care Putin va fi o prezență activă, un „spectru” care pe unii îi va îngrozi, iar pe alții îi va băga în extaz. Dacă ești politician pro-rus, o fotografie cu Putin, în anul Centenarului Marii Uniri, în Basarabia, îți garantează din start, fără nicio sforțare, cel puțin 30% din electorat.

Aici începe și de fapt continuă tragedia moldovenească.

Varianta extinsă a acestui text va fi publicată în revista „Contrafort”