Va forța corupția moldovenească Unirea cu România?

Contre-jour // „Subiectul Unirii este abordat cu mai mult calm și fără crispările sau furia de altă dată, când „scandalul” trecea chiar prin inima unor familii”.

La fiecare sfârșit de martie poți testa stările de spirit ale basarabenilor privind Unirea cu România și, mai ales, poți compara opiniile de azi cu cele de acum câțiva ani. Subiectul este abordat cu mai mult calm și fără crispările sau furia de altă dată, când „scandalul” trecea chiar prin inima unor familii.

Există și etnici ruși, cu sau fără pașaport românesc, care nu mai par la fel de alarmați de eventualitatea Unirii. O văd legitimă și firească pentru R. Moldova și o admit ca alternativă la dezmățul corupției și la sărăcia lucie de la noi: „Uitați-vă ce se întâmplă peste Prut, parlamentarii și miniștrii hoți cad unul după altul. Tare ne-ar mai trebui și aici un DNA!”.

Această dorință este împărtășită și de numeroși basarabeni, care privesc neputincioși la portmoneele goale, la devalorizarea leului, la scumpirile în lanț. „I-am avut pe toți la guvernare în acești 24 de ani. Și pe șefii de colhoz agrarieni, și pe comuniștii revopsiți ai lui Lucinschi, și pe bolșevicii lui Voronin, care au omorât și maltratat tinerii în aprilie 2009 și au închis frontierele. I-am văzut și pe democrații noștri din ultimii 5 ani, care ne-au ținut numai cu vorba, ca la urmă, după ce i-am votat cu inima îndoită, să ne spună că banii din bancă au fost furați. Și că pentru a-i afla pe făptași trebuie să cercetăm cu răbdare, să nu ne grăbim, cât să apuce bandiții să se ascundă mai bine… Ajunge cât am experimentat, să tăiem coarda!”.

Ai, într-adevăr, senzația unui capăt de drum. O stare de spirit care se insinuează tot mai mult și pe fundalul agresiunii rusești din Ucraina. Dorința basarabenilor de a avea o Anticorupție de felul celei din România mă face să cred că ceea ce n-a putut oferi efortul cultural și politic al Bucureștiului, după ’91, s-ar putea să reușească „revoluția DNA”. Și poate că până în 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, vom fi pregătiți pentru a răspunde provocărilor istoriei și aspirațiilor populare.

Nu va fi ușor nici atunci, mentalitățile și obiceiurile păguboase din Basarabia nu se vor schimba peste noapte, dar măcar vom fi în interiorul unui sistem instituțional și politic (și de garanții de securitate!) care funcționează. Rezistența la schimbare este mare, asta se vede foarte bine și din glorioasa campanie DNA din România. Un timp s-a mers numai pe arestări preponderent din tabăra adversă. După ce s-a încheiat mandatul lui Traian Băsescu, procurorii au dat iama și printre foștii săi camarazi de partid, ridicând-o până și pe Elena Udrea.

Am văzut scene impresionante cu parlamentari încătușați chiar la Casa Poporului, am auzit lamentații ale unor „baroni” de județ, care-au plecat la DNA cu o modestă valijoară subsuoară, dar și scene de un burlesc dizgrațios, când „victimele” procurorilor s-au uns cu mir și au bolborosit rugăciuni pentru a nu li se ridica imunitatea parlamentară – ultima barieră în calea arestului. E cazul senatorului Varujan Vosganian și, mai recent, al fostului ministru Dan Șova. Deocamdată, au scăpat. Numai că ceva îmi spune că Dumnezeu se joacă cu ei. Reacția președintelui Klaus Iohannis, avertismentele ambasadelor occidentale și, nu în ultimul rând, protestele societății civile care se anunță de amploare în principalele orașe ale țării s-ar putea să le schimbe norocul – lor și altor politicieni certați cu legea.

Transferul spiritului justițiar din România, lupta pentru aplicarea exigențelor europene și americane, cele care au modelat și inspirat DNA-ul românesc, vor trezi într-o bună zi și societatea moldoveană. Și atunci soluția politică se va impune de la sine.