Ucrainenii luptă pentru independență, Moldova - pentru impunitatea oligarhilor

Contre-jour

Sângerosul război al Rusiei purtat în Ucraina este văzut de mulți comentatori drept o confruntare care va modela o nouă mentalitate continentală. Va defini conturul psihologic al unei Europe globalizate, obligate să-și apere cuceririle democratice atât în fața radicalismului islamic, cât și în fața reziduurilor comuniste și neofasciste din Rusia lui Putin – un teritoriu în care aceste maladii n-au fost eradicate, s-au dezvoltat în voie.

Ucraina – una dintre țările mari ale Europei – își câștigă independența în această luptă cu monstrul rusesc, dar se și sacrifică pentru libertatea celorlalte foste republici ale Uniunii Sovietice, cum este și R. Moldova. De felul cum se va încheia conflictul din Ucraina depinde și evoluția noastră democratică și europeană.

Văzut de la distanță, din Europa Occidentală sau din America, războiul din Ucraina, manipulat de puternica propagandă rusească, nu arată întreg coșmarul și suferința celor afectați de agresiunea rusească. Afirm acest lucru, întrucât comunic cu prietenii mei scriitori din Ucraina, Iuri Andruhovici și Andrij Bondar, două voci independente și de mare autoritate în țara vecină, implicați în miezul evenimentelor. Demersul lor publicistic din ultimul an încearcă să facă cunoscut opiniei publice din fosta URSS, dar și celei din Occident tragedia cotidiană a Ucrainei.

Dintr-o prelegere a lui Iuri Andruhovici, susținută în decembrie trecut la Bremen, Germania, cu prilejul primirii Premiului „Hannah Arendt” pentru Opinii Politice: „Peste 700 de ostatici și prizonieri se află în mâinile teroriștilor ruși din Donbas. Cu tortura la care sunt supuși aceștia se poate construi un nou bestiar de Ev Mediu. Mulți bărbați, după ce sunt schingiuiți, mai sunt și castrați, iar femeile sunt batjocorite și violate cu țevile pistoalelor-mitralieră. Cei care îndură acest calvar sunt ținuți în subsolurile întunecate ale unor case, unde vara se sufocă de căldură, iar în timpul iernii e greu de imaginat cum rezistă. Un adevărat regim de exterminare…

Un alt exemplu de teroare este ce se întâmplă în Crimeea, unde populația băștinașă, tătarii, sunt forțați să părăsească peninsula. Până acum, de când a fost ocupată Crimeea, 21 de tătari au fost răpiți și apoi le-au fost descoperite cadavrele mutilate. Asta se întâmplă, aici și acum, în Europa Centrală și de Est. Cel care a invadat țara noastră prin aceste metode de teroare și asasinat vrea să ne scoată din Europa pentru totdeauna, vrea să fim o parte specială a lumii, mai aproape ca moravuri și atmosferă de Afganistan, Irak și Siria”.

Iar reproșul pe care îl formulează Andruhovici în fața intelectualilor și opiniei publice germane este că ororile din țara sa sunt camuflate printr-o expresie incoloră și mincinoasă: „Criza din Ucraina”, când de fapt e un genocid.

Și parcă pentru a ilustra crimele abominabile, absurde pe care acest scriitor și alți colegi ai săi încearcă să le facă cunoscute opiniei publice europene, a venit atacul cu rachete al insurgenților proruși asupra orașului-port Mariupol, în care au murit peste 30 de oameni și peste 100 au fost răniți. Cei care au comis acest carnagiu, înarmați de sponsorii lor din Rusia, sunt criminali de drept comun, interceptarea convorbirilor lor de către serviciile secrete ucrainene îi arată ca pe niște ucigași de meserie, care vorbesc cu dispreț despre ființa umană. Masacrul de la Mariupol împotriva unor civili a obligat conducerea Ucrainei să depună o plângere la Curtea Penală Internațională de la Haga împotriva separatiștilor proruși, susținuți de Moscova. Dosarul ucrainean acuză crime împotriva umanității comise de Rusia de la declanșarea războiului și cere ca așa-zisele republici populare din Donețk și Luhansk să fie declarate organizații teroriste.

Acest coșmar se întâmplă la câteva sute de kilometri de noi. Se omoară între ei oameni care au trăit până mai ieri în același oraș, au aceeași credință și vorbesc în mare parte aceeași limbă. O crimă făcută cu premeditare pentru a camufla degradarea multilaterală din Rusia și pentru a ajuta regimul lui Putin să se mențină cât mai mult la putere.

Războiul trezește demonii ascunși, scoate la suprafață cele mai negre sentimente, demonstrând o dată în plus cât de scurt este drumul de la un om pașnic, iubitor de viață și semeni, la o fiară însetată de sânge.

***

Pe fundalul evenimentelor tragice din Ucraina, în Moldova, la Chișinău, se consumă farsa celei de-a treia încercări a moldovenilor de a ne situa sub un slogan european. După două luni de zile în care cei care negociau au împărțit funcții și responsabilități, s-a ajuns la un compromis care nu era de dorit și pe care mulți îl vedeau drept scenariul cel mai prost (desigur, în afara celui – de-a dreptul sinistru – în care s-ar fi format o alianță prorusă fățișă în frunte cu Dodon).

Partidul Liberal nu a reușit să „prindă” guvernarea și de această dată. Liderul său afirmă că a fost lăsat pe dinafară din motiv că este singurul politician exigent, cu adevărat european și patriot. Ceilalți doi parteneri de negocieri (PLDM și PDM) au spus că nu se poate guverna cu Ghimpu și partidul său, care au avut pretenții exagerate și nerealiste. Fiecare cu scuzele și pretextele lui… Astfel, s-a ajuns la un Guvern minoritar, susținut în Parlament de comuniștii lui Voronin. O combinație care dă foarte prost în țară pentru cei care se bucurau că am reușit, după alegerile din 30 noiembrie, performanța unui al doilea mandat consecutiv democratic (iată, se pare că nu am reușit!). Și transmite un semnal prost Occidentului, care va opera probabil corecturi substanțiale în ceea ce privește sprijinul acordat Guvernului moldovean.

Prin urmare, în timp ce în Ucraina avem un război pentru independență, care salvează chiar valorile civilizației europene, în R. Moldova, după ce la scrutinul din 30 noiembrie alegătorii au salvat cursul european, politicienii (care au crezut că „salvarea” se referă la ei, nu la țară) s-au bătut până la sânge pentru… bănosul Minister al Transporturilor și pentru impunitate în fața legii – asta înseamnă refuzul unui procuror european sau, măcar, al unui procuror având girul europenilor. Am rămas în aceeași paradigmă mizerabilă, a aranjamentelor și corupției.