Turnir epistolar în Germania pro și contra Putin

Contre-jour

Lumea culturală din Germania trăiește în aceste zile febra „scrisorilor deschise”. Mai întâi, șaizeci de intelectuali, artiști și foști politicieni, au publicat o scrisoare în Die Zeit, intitulată „Un nou război în Europa? Numai nu din numele nostru”. Începutul acestei scrisori sună astfel:

„Nimeni nu vrea război. Dar America, Uniunea Europeană și Rusia îl vor face de neevitat, dacă în cele din urmă nu vor întrerupe spirala macabră a amenințărilor și a avertismentelor înfricoșătoare. Toți europenii, inclusiv Rusia, poartă răspundere pentru pacea și siguranța lumii. Numai cine nu uită acest lucru, numai cine nu uită responsabilitatea comună pe care o avem merge pe calea cea dreaptă”.

Grupul celor 60 de intelectuali, politicieni și artiști germani, semnatari ai scrisorii deschise, a fost deja supranumit ironic „un Schröder colectiv” – sunt oameni despre care se bănuiește, se insinuează că ar fi apărătorii lui Putin și ai intereselor Rusiei în Germania. Iată câteva nume, mai ușor de recunoscut, de pe această listă: Roman Herzog, fost președinte federal; Wim Wenders, regizor; Klaus Maria Brandauer, actor și regizor; Ingo Schulze, scriitor; Irina Liebmann, scriitoare; Gerhard Wolf, scriitor și editor; Mario Adorf, actor; Christoph Hein, scriitor; Jim Rachete, fotograf; Georg Schramm, actor de comedie. Gerhard Schröders-a plasat pe la mijlocul listei, dar cei care comentează scrisoarea îl pun în fruntea ei, ca pe un prieten declarat al lui Putin, plătit de acesta după încheierea mandatului de cancelar al Germaniei cu milioane de euro pentru o funcție de conducere la „Gazprom”. Sensul mesajului lansat de „obedienții Moscovei” poate fi rezumat în acest mod: Putin, cu toate fobiile sale (Rusia sub asediu, ofensiva Vestului spre Est etc.), trebuie înțeles, dialogul cu el trebuie să continue, iar Rusia nu poate fi scoasă din Europa.

Misivei pro-Putin i s-a răspuns printr-o scrisoare deschisă în Der Tagesspiegel. Textul, intitulat „Să apărăm pacea, nu să încurajăm expansiunea”, are un număr și mai mare de semnatari – o sută de intelectuali germani, care încearcă să explice adepților păcii cinice cu Rusia, din prima scrisoare, diferența dintre agresor și victimă. Iată un fragment din replica lor: „În cercurile influente din Germania și în societate circulă multe semi-adevăruri, mituri, unele dintre ele sunt chiar calomnii sfruntate la adresa poporului ucrainean. Despre limba acestui stat, despre politica sa în ce privește minoritățile sau fac referiri la curentul extremist care ar domina viața politică din Ucraina în aceste vremuri de schimbare a scenei politice de la Kiev. Ai impresia că toate aceste opinii sunt rezultatul unor cunoștințe foarte superficiale despre realitățile Ucrainei sau sunt inspirate de pledoariile ținute de apologeții Kremlinului în dezbaterile televizate. Politica Germaniei în relația cu Europa de Est trebuie să se bazeze pe expertiză și experiență, pe cunoașterea faptelor și pe analiza situației din teren, nu pe un fals patos pacifist, pe amnezie istorică și concluzii greșite. Nimeni nu dorește o confruntare cu Rusia și nici nu vrea să întrerupă dialogul cu Kremlinul, dar integritatea teritorială a Ucrainei, Georgiei și Moldovei nu trebuie să fie sacrificate de o politică excesiv de prudentă a Germaniei (și Austriei) în relațiile cu Rusia”.

Printre semnatarii celei de-a doua scrisori se numără mai puțini artiști, găsim în schimb profesori universitari, jurnaliști și experți în relațiile cu Estul: Martin Aust, Universitatea din München; Marie Luise Beck, Bundestagul German, Berlin; Klaus Bednarz, fost angajat al Biroului ARD din Moscova; Jan-Claas Behrends, Centrul de Istorie Contemporană, Potsdam; Timm Beichelt, Universitatea din Frankfurt; Tilman Berger, Universitatea din Tübingen; Katrin Boeckh, Institutul de Studii Est și Sud-Est Europene, Regensburg; Heike Dörrenbächer, Societatea Germană pentru Studii Est-Europene, Berlin; Liana Fix, Consiliul German pentru Relații Externe, Berlin; Rebecca Harms, Parlamentul European, Bruxelles; Felix Heinert, Institutul Herder, Marburg; Markus Meckel, Fundația pentru Studiul Dictaturii, Berlin.

Mesajul lor limpede și ferm a fost recepționat mai bine, mai adecvat, din ce am citit din relatările presei germane, pentru că în general nemții se bazează pe expertiză și competență, nu pe impresii și relații prietenești, sentimentale, reciproc îndatorate și secrete. Acest schimb de scrisori publice, de o rezonanță foarte mare în Germania, arată că societatea, națiunea germană s-a trezit și că, așa cum remarcă mai mulți experți, nu va mai admite la 2014 o nouă „cârdășie de la München”, precum cea din 1938, atunci când Hitler îl preceda pe Putin în campania sa de „adunare” a pământurilor „strămoșești” și a conaționalilor care locuiesc acolo.

***

Turnirul epistolar din Germania – cu opțiuni pro și contra Putin –, o țară care este „motorul Europei” și de a cărei atitudine depinde mult soarta Europei în general și a Europei de Est în particular, ne arată cât de vulnerabili și descoperiți suntem noi, cei din R. Moldova, în această confruntare cu Rusia. Agenții Moscovei în R. Moldova nu sunt doar artiștii nostalgici după URSS sau foști „aparatcici” care și-au tot împrospătat mandatele în Parlament din 1991 încoace. Oamenii Moscovei sunt infiltrați masiv în administrația de stat, în Guvern și în conducerea partidelor de la noi, indiferent de orientarea lor – „europeană” sau „eurasiatică”.

De aceea este nevoie de onestitate și dedicație în actul guvernării, de curajul unor opțiuni în aceste vremuri când trebuie să alegi paradigma, lumea căreia vrei să-i aparții. Și, nu în ultimul rând, dacă nu chiar înainte de toate, e nevoie de diminuarea propagandei rusești, antieuropene și antinaționale, în Republica Moldova.