Suferințele lui Wagner în Rusia

Contre-jour

Scriam acum câteva săptămâni despre scandalul de la Teatrul de Operă și Balet din Novosibirsk, unde fusese montată o versiune modernă a Tannhäuser-ului wagnerian, pentru că prefigura un act de cenzură majoră, cu implicații dintre cele mai grave, la care contribuia și Biserica Ortodoxă Rusă. De-atunci, ostilitățile dintre realizatorii și susținătorii acestui spectacol, pe de o parte, și Ministerul Culturii și Cler, pe de altă parte, și-au atins punctul de fierbere.

Se poate spune că opera wagneriană este urmărită de un ghinion istoric. Montată pentru prima dată în 1845, la Dresda (cu 170 de ani în urmă!), opera a fost scoasă din repertoriu după opt reprezentații. Pe pământ rusesc, la Novosibirsk, versiunea lui Timofei Kuliabin a acestei celebre lucrări a fost interzisă după câteva reprezentații în lunile decembrie și martie, desfășurate cu săli arhipline și entuziaste, unde s-au cumpărat peste 7 000 de bilete.

Directorul și regizorul au fost absolviţi în instanţă de învinuirile ce li s-au adus (în spectacol nu s-a găsit nicio ofensă la adresa credincioșilor), însă ministrul rus al Culturii, Vladimir Medinski, nu-l iartă pe Tannhäuser (ca o ironie, în opera lui Wagner cavalerul care a sfidat morala creștină și ipocrizia comunității din care făcea parte a fost în cele din urmă iertat de Papă). Pentru că nu s-a pocăit şi nu şi-a cerut scuze publice, directorul teatrului, Boris Mezdrici, a fost demis, iar spectacolul a fost scos din repertoriu de noul director instalat la Novosibirsk.

Societatea rusă s-a împărțit în două. Sunt cei care se pronunță împotriva cenzurii de stat și a amestecului Bisericii în viața culturală. Și sunt cei care văd cu ochi răi libertățile în artă și curajul de a aborda subiecte religioase, de a le interpreta potrivit unei viziuni moderne. Dacă Rusia lui Putin, aflată în război cu Ucraina, avea nevoie de o „diversiune culturală” care să distragă atenția, atunci acest obiectiv a fost atins prin ceea ce s-a întâmplat la teatrul din Siberia.

E foarte interesant să vezi, în această dispută, cine sunt „moraliștii” și „cenzorii” în epoca lui Putin și Kiril.

Vladimir Kehman, noul director numit de minister la teatrul din Novosibirsk, a eliminat din repertoriu spectacolul Tannhäuser chiar în prima zi a mandatului său. Kehman este un personaj care a făcut închisoare, după ce a adus prejudicii statului de 18 miliarde de ruble, a făcut business cu banane (sloganul firmei sale era: „Ai mâncat o banană – ai salvat lumea!”). Iată chintesența revoltei de pravoslavnic ofensat a lui Vladimir Kehman, propagată de televiziuni: „Ceea ce s-a întâmplat în Teatrul de Operă și Balet din Novosibirsk este un sacrilegiu. Ca om credincios, creștinat, dar și ca evreu, eu percep acest lucru ca o mare jignire”.

Un alt personaj care s-a pronunțat împotriva operei wagneriene de la Novosibirsk este Nicolai Burlyaev – actorul care a jucat în câteva filme de Andrei Tarkovski. Este băiatul din „Copilăria lui Ivan” și clopotarul („Boriska”) din filmul „Andrei Rubliov”.

Devenit un ortodoxist vehement, mare susținător al politicii imperialiste a lui Putin, Burlyaev este un favorit al autorităților: face parte din toate comisiile posibile (de etică, repertoriu…) ale Ministerului Culturii. Un fragment din discursul său acuzator la adresa wagnerienilor de la Novosibirsk: „Acest spectacol, Tannhäuser, și tot ce se întâmplă în jurul lui e ca un revelator, care ne-a arătat tuturor că Dumnezeul Rus este încă mare! În Rusia 85% sunt pravoslavnici, în Franța doar 4% sunt musulmani, dar aceştia au avut curajul să-i anihileze pe cei de la Charlie Hebdo. Vreți ca aceeași răfuială să se întâmple și la noi?”

L-am văzut pe Nicolai Burlyaev în câteva emisiuni televizate în care a continuat să-i blameze pe artiștii liberali. Fanatismul din priviri, sentințele sale otrăvite și definitive sugerează faptul că fostul actor n-a reușit să iasă încă din rolul lui „Boriska”, copilul-clopotar al lui Tarkovski. Și au trecut atâția ani de atunci!...

Și fostul boxer, deputatul de azi Nicolai Valuev (cel care a avut un turneu și pe la găgăuzii de la noi, la alegerile bașcanului pro-rus) s-a referit la „spectacolul blasfemator” de la Novosibirsk. Valuev a participat la mitingul anti-Tannhäuser din 29 martie a.c. și a vorbit – stil popular, ornamentat cu un banc-două – despre necesitatea apărării valorilor ortodoxe în fața influențelor din Occident.

Nici familia Mihalkov nu putea lipsi din „scandalul Tannhäuser”. Andrei Koncealovski, fratele mai mare al lui Nichita Mihalkov, a comentat înțelept, patriotic și, mai ales, oportun: „Evenimentele din jurul spectacolului de la teatrul din Novosibirsk sunt simptomatice și vor fi ca un reper de-acum încolo în viața noastră culturală. Nu mă deranjează decizia ministrului Culturii de a-l numi în funcția de director pe Vladimir Kehman. Kehman e un manager teatral stimat, cu reputație, și decizia de a-l numi e, probabil, oportună. Pe mine mă preocupă subtextele mai profunde ale scandalului de la Novosibirsk. E imposibil să nu vezi falia ce s-a produs între spectatorul de rând, obișnuit, și estetica artiștilor tineri, care caută noi forme de expresie. Fenomenul se observă în arta plastică, dar și în teatru. Și a început în primii ani ai secolului trecut, atunci când s-a rodat „formula succesului” – scandalul e mai important decât valoarea artistică”. Aceste meditații dubitative ale lui Koncealovski – el este și pentru arta fără cenzură, dar face și reverențe Bisericii – i-au adus un câștig prompt și sigur: Kehman, noul director de la Novosibirsk, va include în repertoriul teatrului spectacolul „Boris Godunov”, pe care Koncealovski l-a montat la Torino.

Două mitinguri au avut loc la Novosibirsk, în siajul celor întâmplate la Teatrul de Operă și Balet. Pe 29 martie, la mitingul anti-Tannhäuser (un fel de rugăciune-protest), s-au adunat în centrul orașului, lângă monumentul impunător al lui Lenin, circa o mie de oameni. Au fost aduși cu autobuzele. Pe 5 martie a avut loc un alt miting, de data asta pro-Tannhäuser, la care au participat peste 3 000 de oameni, care au cerut repunerea în funcție a directorului demis, reluarea spectacolului lui Kuliabin (tânărul regizor între timp a fost solicitat de teatre mari din Rusia și din Occident să realizeze și alte montări), și demiterea ministrului Culturii, Vladimir Medinski.

Cum vor evolua lucrurile nimeni nu poate anticipa. Asaltul detașamentelor pravoslavnice este violent și nu poate fi controlat. Uneori, aceștia se aruncă chiar şi la beregata celor care au sprijinit politica lui Putin în Crimeea. Bunăoară, Oleg Tabakov, directorul artistic al Teatrului Cehov din Moscova, a fost ținta unui asemenea atac. Un grup de activiști ortodocși de la mișcarea „Voința lui Dumnezeu”, nemulțumiți de calitatea spectacolului „Un soț ideal”, jucat pe scena teatrului moscovit, dar și de faptul că Tabakov a susținut opera Tannhäuser montată la Novosibirsk, au aruncat la intrarea în teatru un cap de porc. Mesaj cu dedicație pentru Tabakov. Activiștii pravoslavnici, conduși de Dmitri Yenteo Țorionov, cer interzicerea spectacolului „Un soț ideal” şi pedepsirea exemplară a autorilor, pentru că acest spectacol, în opinia lor, încalcă legislația rusă.

Mă gândesc că ar fi bine să evităm montarea operei lui Wagner la Chișinău, pentru a nu-i resuscita pe clericii Marchel și Cibric, gardienii „moravurilor corecte” din R. Moldova, făcând din ei și mari experți în artă contemporană.