Ședință de terapie cu „visătorul de la Kremlin”

Contre-jour

Întors de la Brisbane – unde acuzase o stare de oboseală și dorință de somn, poate de aceea a fost evitat ca un paria de liderii lumii civilizate, încât, la urcarea în avion, a trebuit să dea mâna cu polițiștii, pentru a-și dobândi un confort interior –, Putin a tăcut câteva zile, dispărând din atenția publică. Mulți au văzut în această eschivă o stare post-traumatică o încercare de recuperare a forțelor și de reechilibrare emoțională. Ce gândește Putin, cum comentează comportamentul său jenant și mai ales plecarea prematură și deloc glorioasă de la reuniunea G20 din Australia? se vor fi întrebat cancelariile străine... Ei bine, aflăm dintr-un mega-interviu acordat Itar-TASS-ului zilele acestea că Putin și rușii în general „sunt puternici, pentru că au dreptate”.

E un exercițiu de psihanaliză, de observație psihologică să urmărești cum își proiectează Putin închipuirile, lumea sa ca o hologramă, asupra Rusiei și a propriei activități de președinte. Trudește ca un „sclav la galere”, slujindu-și neprecupețit de aproape 15 ani patria. Admite ideea că poate candida și în 2018, pentru un al patrulea mandat, dar respinge cu modestie ipoteza că ar putea fi președinte pe viață. Anexarea Crimeii o consideră o chestiune strategică și justificată (e drept că nu spune în ce mod justificată, potrivit căror clauze de drept internațional). Reacția Occidentului la această barbarie o explică simplu: Rusia e invidiată, mereu a avut de suferit în istorie din partea restului lumii, care o vrea slabă, complexată, îngenuncheată. Și când Rusia iese din acest tipar, occidentalii se năpustesc asupra conducătorilor ei, îi bârfesc, îi ponegresc. Nu așa a pățit și Elțîn?

Când a vrut să apere interesele Rusiei în Balcani, imediat i s-a fabricat legenda că ar fi bețiv! Așa că el, Putin – succesorul și garantul siguranței personale a celui care l-a pus premier în 1999 –, își încurajează compatrioții să nu cedeze în fața ostilității Vestului, sancțiunile doar consolidează Rusia și cimentează poporul în jurul conducătorului. Putin are o mare admirație pentru sacrificiul de sine al prietenilor săi-oligarhi, penalizați de Occident: devotamentul lor e cu atât mai admirabil, cu cât ei n-au avut nici în clin, nici în mânecă cu anexarea Crimeii. Tocmai de aceea, a-i pedepsi înseamnă a încălca flagrant drepturile omului!

Ceea ce mi-a mai atras atenția în interesantele cugetări ale președintelui rus, pe lângă surâsul cu care își apără prietenii miliardari din cooperativa „Ozero” și din serviciile secrete, este discursul său împotriva coloanei a cincea, care subminează unitatea Rusiei și integritatea ei teritorială. Cetatea e asediată, să nu ne pierdem vigilența! Citez acest pasaj care s-ar putea să vă trezească niște analogii:

„Nici o țară care se respectă nu permite ca bani din afară să fie folosiți în interiorul țării în scopuri electorale și de luptă politică. Încercați să faceți acest lucru în Statele Unite - imediat veți nimeri în pușcărie. Acolo instituțiile statului acționează mult mai sever decât la noi. Aparent, pentru un ochi străin, sistemul este minunat, democratic, dar dacă încalci legea în această chestiune – n-ai nici o șansă să scapi de închisoare!”

Acest fragment din gândirea lui Putin ar trebui luat în calcul și de legiuitorii moldoveni. Pentru că exact asta fac rușii și sateliții lor în actuala campanie electorală de la noi pentru a submina parcursul european al Moldovei. Exemplul cel mai la îndemână este dezmățul financiar al lui Renato Usatîi, care împroașcă banii în stânga și-n dreapta sub privirile neputincioase ale instituțiilor statului. (M-a sunat deunăzi cineva de la Bălți să mă întrebe dacă am primit și eu cumva ziarul cu suta de lei capsată de la Renato Usatîi. I-am spus că nu am primit, cu mine lucrează doar propaganda roșie a lui Dodon, care îmi umple săptămânal cutia poștală cu manifeste și promisiuni de viață îmbelșugată alături de Rusia lui Putin.)

Închizând această paranteză, trebuie să spun că interviul lui Putin îmi apare ca o încercare de terapie a pacientului: este lung, cu pasaje mai intime despre singurătate, cu întrebări „prietenesc-enervante”, știindu-se că Putin va brava și va mima dezinvoltura. Totul e atent regizat. Interviul conturează portretul unui „visător de la Kremlin”, accesibil, bonom, care transmite poporului mesaje optimiste și promisiuni de viață mai fericită. Ceea ce nu l-a întrebat ziaristul de la Itar-TASS pe președinte este dacă Rusia nu are cumva militari ruși în Donbas și dacă nu poartă război în Ucraina. Căci dacă nu duce război, de ce sunt răzuite de pe crucile din cimitire numele soldaților ruși, pieriți, de la un timp încoace, la tot felul de „manevre”? Sau de ce în bugetul Rusiei pe 2015 este preconizată o sporire cu 32% a cheltuielilor militare? Asemenea cheltuieli se fac doar în caz de război. Rușii care îi oferă lui Putin un rating de 80% încă nu au aflat răspunsul la aceste întrebări, dar îl vor afla foarte curând…

Și când te gândești că Dodon și Usatîi ne tot cheamă, ca niște soldați uitați de mult în tranșeele războiului, alături de o Rusie prosperă și puternică. Se vede că n-au mai primit informații proaspete de la Centru, că nu știu nimic despre picajul economic al Rusiei, pentru că Centrul însuși s-a rupt de realitate. Să sperăm că, dacă nu se vor lăsa prostiți de balivernele Moscovei, alegătorii noștri le vor arăta foarte clar cercetașilor ruși parașutați pe frontul electoral din R. Moldova cât sunt de anacronici. Să sperăm că-i vor trimite înapoi, în trecutul de coșmar din care au venit.