Jurnalul zilelor ce trec – Cine cenzurează cultura

Contre-jour

Lectura este un bun refugiu în aceste timpuri și, de fapt, a fost întotdeauna. Când citești e mai ușor să trăiești. Pentru că nu-ți ții mintea prizonieră unui loc și unor evenimente din actualitatea imediată. E o formă de libertate.

„Ferdydurke” de Witold Gombrowicz mi se pare mai bun decât la prima lectură. O capodoperă. Și tot dintr-o carte a unui polonez, „Gottland” de Mariusz Szczygieł, aflu că autorul celui mai mare grup statuar din lume dedicat lui Stalin, sculptorul ceh Otakar Švec, s-a sinucis, iar corpul său a fost găsit abia peste 50 de zile. Švec câștigase un concurs la care alți reputați sculptori au participat doar de formă, prezentând machete slabe, intenționat nereușite, care să fie rebutate – o formă subtilă de subversiune din partea lor. N-aveau cum să refuze concursul, nu se puteau eschiva, dar au simulat convingător o criză de inspirație, o perioadă de sterilitate. „Ghinionistul” Švec, autorul grupului statuar, a murit sub povara rușinii și… a ridicolului.

Citat:

„E seară, cu puțin timp înainte de ceremonia de inaugurare. Otakar Švec iese din atelier, se urcă într-un taxi și merge pe dealul Letná să privească incognito monumentul. Îl întreabă pe taximetrist ce crede despre operă.

- Să vă arăt ceva, spune taximetristul. Uitați-vă cu atenție la partea sovietică (grupul statuar cu Stalin în frunte avea două șiruri de oameni care-l urmau: coloana sovietică și coloana cehoslovacă – nota mea).

- Și ce să văd acolo?

- Nu se vede? Păi, partizana îl ține pe soldat de șliț.

- Ce?!

- Domnule, când l-or dezveli, îl vor împușca sigur pe cel care-a proiectat statuia.

Otakar Švec se întoarce la atelier și se sinucide.”

***

Încerc să consum în porții rezonabile torentul informațional despre Rusia lui Putin (asasinarea oribilă a lui Boris Nemțov și plasa manipulărilor țesută în jurul acestei crime; războiul din Ucraina – dar aici corespondența mea cu prietenii din Kiev nu-mi lasă loc pentru prea multă liniște). Și pentru că acest tablou deprimant avea nevoie de un ingredient cultural, mai mulți intelectuali ruși semnează în aceste zile o petiție pentru încetarea procesului împotriva unui regizor și a unui director de teatru din Novosibirsk.

Timofei Kulyabin, un regizor de doar 30 de ani, dar cu destule premii importante în palmares, și împreună cu el directorul teatrului, Boris Mezdrici, au fost acuzați de blasfemie și ofensă adusă sentimentelor religioase ale concitadinilor lor în spectacolul „Tannhäuser”, operă de Richard Wagner. Spectacolul, care a avut premiera în decembrie 2014, nu e tocmai o montare fidelă a operei wagneriene, ci o versiune contemporană, adaptată. Cavalerul-menestrel al lui Wagner este înlocuit în spectacolul lui Kulyabin de un personaj-regizor care lucrează asupra unui film cu titlul „Grota lui Venus”. Eroul principal al acestui film este Iisus, atras de plăceri carnale în împărăția zeiței iubirii.

Mitropolitul de Novosibirsk și Berdsk, Tihon, a făcut un demers la procuratură ca urmare a unei sesizări din partea unui grup de spectatori care au reclamat profanarea religiei, o suprapunere inacceptabilă a „sacrului” și „obscenului”. Procesul e în plină desfășurare și făptașii – autorul montării și directorul teatrului – riscă o condamnare. Mai ales că pentru pedepsirea lor s-a pronunțat și Iaroslav Nilov, președintele comitetului din Duma de Stat pentru asociații obștești și organizații religioase. Demnitarul consideră că o sentință exemplară în acest caz va tăia elanul sacrileg și antipatriotic al altor artiști, contaminați de modele pernicioase din Occident.

Lista semnatarilor petiției care solicită oprirea procesului intentat realizatorilor spectacolului adună intelectuali care nu împărtășesc neapărat aceleași opinii și opțiuni politice, ba chiar se află în tabere ostile. Iată câteva nume: Victor Șenderovici, Ksenia Larina, Lev Rubinstein (adversari declarați ai politicii lui Putin), Tatiana Tolstaia, Avdotia Smirnova (spirite neutre), Oleg Tabakov, Alexandr Kaliaghin (susținători ai anexării Crimeii).

Boris Grebenscikov, compozitor și cantautor rus celebru, a avut pe Facebook o reacție care nu lasă loc de dubii în ce privește dimensiunea și consecințele acestui scandal: „Dacă țara noastră va permite condamnarea regizorului Timofei Kulyabin și a Teatrului de Operă din Novosibirsk, această sentință va fi un triumf al obscurantismului medieval și începutul unei noi Inchiziții. Interdicțiile religioase aplicate artei laice vor conduce în mod logic la arderea cărților în piețele publice și la distrugerea tablourilor și statuilor din Ermitaj și din Galeria Tretyakov.”

***

Campania de sesizări în justiție cu privire la „devierile” artei contemporane din Rusia creează și situații hilare, când „ostași” aflați pe aceeași baricadă se faultează între ei. Un deputat din fracțiunea majoritară „Rusia Unită”, Evgheni Fiodorov, a cerut procurorului general să verifice activitatea „Centrului Gogol” din Moscova, unde au fost semnalate spectacole cu caracter extremist... Și a făcut referire la o montare inspirată de povestirea „Ucigașii” de Zahar Prilepin. Demersul deputatului l-a indignat pe scriitorul național-bolșevic, care a comentat cu sarcasm: „În timp ce Fiodorov stă în Dumă și își scrie denunțurile idioate, personajele mele luptă de un an de zile în Donbas, pentru Novorosia”.

Așadar, adevărații patrioți ai „lumii ruse” erau camuflați sub un titlu șocant – „Ucigașii” - , și doar realitatea explozivă din Donbas a revelat profețiile scriitorului. De unde se vede (cu și fără ironie) că marea artă (cu și fără ghilimele) nu e de nasul procurorilor, politicienilor și al fețelor bisericești.