Guvernarea pe timp de furtună

Contre-jour

Crima politică de la Moscova a trecut în plan secund actualitatea moldovenească. Dacă asasinarea lui Boris Nemțov ne îngrozește, realitățile de acasă ne lasă un sentiment de deznădejde și silă. Pentru că nici Răul din Est, tot mai evident, care ne amenință existența, nu ne responsabilizează, nu ne face să renunțăm la obiceiurile noastre falimentare, la minciună, lăcomie și micime interioară.

Câteva luni de zile am trăit tensiunea creării coaliției de guvernare, poveste care s-a ales cu despărțiri, trădări, supărări, înțelegeri de culise. A ieșit un Guvern minoritar care are în față un maldăr de angajamente asumate de partide în campania electorală, dar și o situație critică în societate. Iar cei care au finanțat și au încurajat până acum R. Moldova nu i-au oferit Cabinetului Gaburici nici măcar tradiționala perioadă de grație. Ambasadorii occidentali acreditați la Chișinău i-au înmânat premierului o lungă „listă de urgențe” (30 de capitole), menită să readucă R. Moldova pe făgașul european. Reforma justiției, combaterea corupției și asanarea sectorului bancar, inclusiv tragerea la răspundere a celor vinovați de jaful din ultimele luni, reprezintă priorități absolute.

Va exista voință politică, ne întrebăm a câta oară, pentru a face aceste lucruri?... Partidul lui Voronin nu are deloc croială europeană. Agenda de reforme cerută de occidentali, fixată și în Acordul de Asociere, le este străină comuniștilor, așa cum s-a văzut și din atitudinea lor ostilă față de ministrul Maia Sandu. Marea suferință a lui Voronin rămâne neîncrederea Moscovei față de el, încât un semn de bunăvoință, oricât de mic, din partea rușilor, cred că l-ar „ajuta” să-și uite promisiunile făcute partenerilor politici de la Chișinău. Iar în ceea ce-i privește pe liberalii lui Ghimpu, aceștia nu vor susține reforma cât timp nu se află la guvernare (și trebuie spus că PLDM și PD s-au străduit din plin să le ofere acest pretext!). Din partea liberalilor vom auzi mai degrabă catrene lirice despre coacerea harbujilor…

Însă marea provocare pentru R. Moldova este siguranța națională. E ciudat că în timp ce occidentalii, prin vocea unor înalți responsabili americani (vezi declarațiile generalului Philip Breedlove, comandantul suprem al forțelor NATO în Europa), ne trimit avertismente cu privire la intențiile agresive ale Rusiei, politicienii noștri urcă în corabia spartă a unei guvernări minoritare, care se poate scufunda în orice moment. Noi nici în condiții de stabilitate politică nu ne putem organiza, nu știm să colaborăm fără scandal și isterie, dar ce fel de rezistență putem opune în cazul unui „război hibrid”, de felul celui care se desfășoară în Ucraina?

Vom miza din nou pe noroc, pe conjunctură, pe compasiunea celor care ne-au sprijinit până acum? Cred guvernanții că „neutralitatea” ne apară de mușcătura „lumii ruse”? Sau poate că cei bogați se vor retrage la reședințele lor din străinătate și vor lăsa poporul la mila ocupanților?

Nimeni dintre cei de la putere nu ne-a spus ce vom face, cum ne vom descurca în cazul unei agresiuni. Subiectul este ocolit cu grijă, de parcă s-ar crede că nu ni se poate întâmpla nimic rău. Și pentru că această iluzie și nepăsare ne poate costa scump, mă întreb: are R. Moldova oameni de stat sau doar niște politicieni mediocri, puși pe căpătuială?...

Vom vedea cum va pluti corabia guvernării.