România magnetică

Semne diacritice

Mă întreba zilele trecute o cunoștință cu cine voi vota în alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Cine, din punctul meu de vedere, e cel mai bun dintre candidații la președinția României: Ponta, Iohannis, Tăriceanu, Macovei, Udrea? Răspunsul meu nu l-a convins. „Păi, el nu a promis nimic, nu s-a pronunțat tranșant pentru Unire ca ceilalți! El nu va face nimic pentru Basarabia, nu e bun pentru Republica Moldova”.

Un președinte al României trebuie să fie bun, în primul rând, pentru România. Dacă va fi bun pentru România, cu siguranță va fi bun și pentru Republica Moldova. O Românie mai puternică, mai stabilă, mai sigură, mai încrezătoare în forțele proprii va fi ca un magnet pentru românii din afara ei. Cheia cea mare a Unirii e la București, nu la Chișinău. Sigur, Chișinăul va decide, cetățenii Republicii Moldova vor gira înțelegerea, dar îi poate convinge doar starea României, sănătatea ei, imaginea înfloritoare. Eu voi vota candidatul care, cred, va contribui cel mai mult ca România să devină mai atractivă, să se transforme într-un pol magnetic - pe plan cultural, economic, spiritual - pentru cetățenii Republicii Moldova.

Din acest unghi de vedere, contează foarte mult ca viitorul președinte să fie o persoană integră, morală, cu reputație neștirbită, care să se bucure de respectul și încrederea tuturor, a cărui voce să fie auzită la Chișinău și în capitalele lumii.

În niciun caz nu trebuie admis un președinte asupra căruia plutește suspiciunea că poate fi influențat, că ar acționa în interesul unor „baroni” sau „moguli”, că ar pune bețe în roate justiției, că ar încerca să o controleze, să o facă să simuleze lupta cu corupția, nu să o continue cu adevărat, pentru a-și proteja clientela sau colegii de partid. Viitorul președinte trebuie să asigure democratizarea, nu „baronizarea” țării. Corupția nu doar subminează economia, bunăstarea și încrederea cetățenilor în stat, ci devine și o problemă de securitate.

România are nevoie și de un pic de sobrietate la nivel înalt, de un pic de echilibru, de corectitudine și disciplină verbală, de un președinte care să pună preț pe cuvinte, să le aleagă cu grijă, cu precizie, să nu reacționeze impulsiv, să nu se angajeze în schimburi de replici gratuite, de bâlci, de mahala, să nu încerce să-i amuze cu orice preț pe români, să nu pară infantil sau caraghios.

Pentru mine contează mult ca viitorul candidat să dea dovadă că înțelege importanța parteneriatului cu Statele Unite ale Americii, că nu ignoră problemele de securitate și de apărare ale României, să nu pară inadecvat în relațiile cu Bruxelles, Berlin sau Moscova, să nu fie luat prin surprindere de posibilele provocări din Est.

Ca să rezumăm, mi-ar plăcea ca viitorul președinte al României să fie ales pentru calitățile sale profesionale și morale, nu cele confesionale sau etnografice, pentru ceea ce poate face, nu pentru ceea ce promite că va face sau pentru pomeni electorale, pentru iscusința-i verbală, abilitatea de a împleti cuvinte. Ar fi un pas înainte pentru România, dacă am da dovadă că suntem raționali, deschiși, eliberați de reflexe anacronice, umilitoare. E nevoie, în sfârșit, de un președinte care să-i unească, nu să-i dezbine pe români, să le fie un exemplu, să-i inspire, să le dea încredere în viitorul României.

Există un asemenea candidat? Se pare că da.