Tkaciuk se repliază pentru a nu pune PCRM sub acuzaţia de terorism

Prezentul continuu

Mark Tkaciuk a renunţat la mandatul de deputat cu două zile înainte de o catastrofă istorică a Rusiei în Ucraina. Aşa procedează pe timp de război adepţii unei armate înfrânte care, părăsind poziţiile, îşi lasă partizanii în spatele frontului.

Terorişti şi glamourişti

„Eminenţa cenuşie” a Partidului Comuniştilor e un simpatizant declarat al marxistului radical Che Guevara. Asta înseamnă că Tkaciuk n-are cum să nu fie un adept al războiului de gherilă pe care l-a purtat până în ziua morţii sale celebrul revoluţionar cubanez.

Aşa fiind, înfiinţarea grupării „Antifa”, antrenamentele steel combat, practicate de aceasta, nu sunt surprinzătoare. Facţiunea aşa-zişilor „mlado-comunişti” (Tkaciuk, G. Petrenko, Petkov, Todua) nu-şi ascunde convingerile fundamentaliste de natură filorusă şi revanşardă, fapt care a condus la radicalizarea Partidului Comuniştilor.

Nu e de mirare că PCRM s-a transformat într-o opoziţie virulentă care a căutat să şantajeze puterea, să transfere procesul politic din Parlament în stradă. Ultimatumul pe care i l-au dat recent comuniştii preşedintelui Timofti, cerându-i să demită Guvernul, dovedeşte că ei lunecă deja pe panta periculoasă a extremismului stângist.

Şi mai grav însă este faptul că Tkaciuk şi compania s-au implicat, alături de Dodon, Formuzal, Renato Usatîi şi alţii, în acţiuni distructive şi antinaţionale, instigate de Rusia. Susţinerea de către comunişti a referendumului separatist şi ilegal din Găgăuzia este extrem de grăitoare din acest punct de vedere.

Au trecut „linia roşie”

Că „mlado-comuniştii” au întrecut „linia roşie” care este violenţa şi activitatea anticonstituţională şi au început să acţioneze ca o forţă iraţională, tentată să înfrunte cu orice preţ puterea legală, se vede chiar din declaraţiile lor. Tkaciuk, după retragerea din Parlament, a fost apărat în presă de Grigori Petrenko, Todua şi Petkov, iar poziţia exprimată de aceştia este cât se poate de simptomatică.

Petkov, de exemplu, îi numeşte „glamourişti” pe adversarii lui Tkaciuk din PCRM. El are în vedere, probabil, faptul că susţinătorii lui, spre deosebire de contestatari, ar fi oameni de acţiune, soldaţi, luptători ai străzii, nu nişte persoane care doresc doar să strălucească în faţa camerelor de luat vederi şi a aparatelor de fotografiat.

Potrivit lui Petkov, PCRM e în pericol, iar comuniştii s-ar fi lepădat de Tkaciuk într-un moment dificil pentru partid. Straniu, nu?

Despre ce fel de pericol este vorba. Aparent, totul e o.k. în PCRM. Partidul stă bine în sondaje.

De ce s-a sucit Voronin?

La o privire mai atentă însă, vom vedea că formaţiunea lui Voronin e cuprinsă de convulsii de la un timp încoace. Bătrânul lider al partidului brusc a schimbat macazul şi s-a dezis de vectorul rusesc. Ce l-a făcut să se sucească?

Atare lucruri n-au cum să se întâmple din senin. Ca să lămurim situaţia, trebuie să plasăm ultimele evoluţii ale Partidului Comuniştilor în contextul avalanşei de atenţionări care vin din UE şi de peste Ocean privitor la acţiunile subversive ale Moscovei împotriva Republicii Moldova.

Avertismentele adjunctului secretarului general al NATO Alexander Vershbow, făcute recent la Chişinău, cu privire la încercările Moscovei de a susţine acțiunile rebelilor proruşi în Republica Moldova nu sunt întâmplătoare. Ca şi îndemnul vicepreşedintelui SUA, Joe Biden, către România de a sprijini Chişinăul şi de a contribui la consolidarea capacităţii de apărare a acestuia.

În fine, dar nu şi în ultimul rând, sunt de luat în seamă afirmaţiile ex-premierului Vlad Filat despre uneltirile spionajului rus la Chişinău. El a făcut aceste declaraţii îndată după revenirea din SUA, ceea ce ar putea să însemne că informaţii concrete despre urzeala ţesută de serviciile speciale de la Moscova i-au fost livrate de americani.

După cum bate vântul

Nu ştiu dacă Mark Tkaciuk este organizatorul pogromului de la 7 aprilie 2009, după cum afirmă Dragoş Galbur. Mai curând, putea fi rezidentul ruşilor, aşa cum am arătat acum patru ani în cartea „Revoluţia Twitter: episodul Republica Moldova”.

Un lucru mi se pare cert. Spiritul aventurier al „eminenţei cenuşii” a ieşit la iveală mai cu seamă în urma tentativelor Kremlinului de a mobiliza elementele radicale de la Chişinău pentru a rupe echilibrul social din Republica Moldova. Tocmai de aceea, PCRM, care se erijează în partid etatist, a ajuns să sprijine separatismul.

Când s-a constatat că jocurile de-a „Antifa” şi de-a „revoluţiile” miroase a înaltă trădare şi se pot solda cu aducerea PCRM-ului în instanţă, Voronin a întors placa, exact ca acum 11 ani în cazul memorandumului Kozak. Iar Mark Tkaciuk este îndepărtat din prima linie pentru a se evita acuzaţiile de complicitate a comuniştilor la acţiuni subversive şi terorism.

Renunţarea lui Voronin la vectorul asiatic cade la ţanc, de altfel. Simte el unde bate vântul. După victoria lui Poroşenko în alegerile prezidenţiale din Ucraina, Rusia e mai departe ca oricând de Republica Moldova.