Sexul lui Apollo de până la genunchiul broaștei

Prezentul continuu // Discuția pe tema sexului lui Apollo e o posibilitate fericită de a sustrage atenția de la înfrângerea catastrofală a lui Putin în Donbas

În timp ce liderii unor mici partide de la Chișinău nu încetează să ne sperie cu mâna Moscovei, aceasta are alte preocupări, de fapt. Ea caută, bunăoară, să se descotorosească de sexul lui Apollo de pe bancnota de 100 de ruble.

Fără lenjerie intimă

Deși penisul zeului Olimpului nu are mai mult de un mm, ironizează publicația britanică „The Times”, unor deputați ai Dumei de Stat chiar și asta le pare prea de tot. Ei cer ca statuia lui de pe frontonul Teatrului Bolșoi să nu mai fie reprodusă pe moneda națională a țării.

Discuția pe tema sexului lui Apollo e o posibilitate fericită de a sustrage atenția de la înfrângerea catastrofală a lui Putin în Donbas. După ce Duma de Stat a votat o lege care interzice folosirea unor cuvinte obscene în spectacole, nu m-aș mira că și penisul zeului antic să fie scurtat sau ascuns îndărătul unei foi de viță-de-vie.

În Rusia au fost deja scoase în afara legii lenjeriile de mărime mică din dantelă sintetică, considerate „periculoase pentru sănătate”. Fobiile Kremlinului se multiplică pe zi ce trece.

Am mai spus și o repet: în condițiile în care planul Novorusia a dat chix, pericolul unei intervenții directe este în fond exclus. Proverbiala mână a Moscovei a slăbit și este folosită pentru altceva. Putin nu știe pe unde să-și scoată cămașa în urma sancțiunilor occidentale.

Dar asta nu înseamnă că politicienii moldoveni pot să se culce pe o ureche. Pe ei în anul electoral îi pândesc nu puține pericole reale. Iată câteva.

Primul. Degenerarea controverselor politice în vendete personale. Când unii încearcă să justifice propriile eșecuri exclusiv prin piedicile pe care i le-ar pune, să zicem, Filat, iar alții să căznesc să reducă problemele țării la uneltirile unui Plahotniuc omniprezent și atotputernic, scena politică se transformă într-un teatru al absurdului cu actori grotești și spectatori lehămetuiți care părăsesc scârbiți sala.

Al doilea. Confiscarea temelor identitare de niște partide periferice fără nicio șansă de a accede în Parlament. Cum chestiunea românească iese tot mai pregnant în fața, fiind strâns legată de problematica europeană, monopolizarea ei de niște elemente radicale riscă s-o compromită. Se creează impresia că unitatea neamului românesc este o preocupare doar a unor gălăgioase elemente marginale. Toate acestea riscă să văduvească partidele europene cu priză la alegători de un suport electoral substanțial.

Al treilea. Reluarea animozităților și acuzațiilor reciproce de altădată dintre partidele proeuropene. Acestea sunt provocate și din afară de cercuri obscure, aceleași, probabil, care încercau odinioară să cumpere deputați, dar și din interior, din mijlocul unor formațiuni liberale cu politicieni limitați care, lansând atacuri suburbane la adresa celor care au asigurat de la 2009 încoace parcursul european, speră naiv să urce sus pe spinarea altora.

Al patrulea. Scăparea de sub control a tentațiilor oligarhice. Dacă se mai comite vreun abuz de genul privatizării Aeroportului național, actuala coaliție de guvernământ își va săpa singură groapa. Nimic nu dăunează mai mult unei guvernări, decât niște tranzacții dubioase la nivel național.

Una peste alta, trebuie depășită politica de până la genunchiul broaștei pe care o mai urmărim încă. În caz contrar, la putere vor accede cei preocupați de sexul lui Apollo.