Dispar ucrainenii?

Prezentul continuu

Potrivit statisticilor, ucrainenii reprezintă cea mai numeroasă minoritate naţională de la noi. Dacă ar fi să dăm crezare însă realităţilor politice cotidiene, oricât ar părea de paradoxal, ar trebui să constatăm că ei nu există.

O minoritate invizibilă

Încordarea internaţională, declanşată de anexarea Crimeii, vrând-nevrând, îndreaptă privirile publicului către etnicii ucraineni din Republica Moldova. Totuşi, ceva nu se leagă în cazul lor.

De bună seamă, unde sunt ei? De ce nu protestează împotriva alipirii Crimeii la Federaţia Rusă? De ce nu iau atitudine faţă de tentativele lui Putin de a desprinde regiunile estice ale Ucrainei?

Se creează impresia că ucrainenii au dispărut în cel mai misterios mod cu putinţă. Mai abitir ca avionul malaysian. Poţi să-i cauţi cu lumânarea ziua în amiaza mare, că tot degeaba.

Or, pe hârtie lucrurile stau bine. Recensământul din 2004 atestă că ucrainenii constituie peste opt la sută din populaţia Republicii Moldova dintre Prut şi Nistru. Dacă luăm în calcul şi regiunea transnistreană, procentajul lor depăşeşte 11 la sută.

Ridică semne de întrebare faptul, ce-i drept, că doar ceva mai mult de 3 la sută dintre concetăţenii noştii consideră ucraineana drept limba lor maternă. Adică mai puţin de jumătate din procentajul ucrainenilor.

În acelaşi timp, potrivit cercetărilor sociologice, peste 15 la sută din locuitorii Republicii Moldova declară rusa ca fiind prima limbă folosită, chit că etnicii ruşi constituie doar 5 la sută. De unde şi concluzia că ucrainenii, bulgarii sau găgăuzii, deşi nu-şi uită originile etnice, sunt preponderent rusofoni.

Tăcerea ucrainenilor

Toate acestea nu explică însă în mod plenar tăcerea ucrainenilor. Lipsa lor de reacţie la agresiunea rusă.

La urma urmei, şi bosniacii, de exemplu, vorbesc practic aceeaşi limbă cu sârbii. Acest fapt însă nu i-a împiedicat pe cei dintâi să ia poziţie în anii 1990 faţă de politica expansionistă a Belgradului. Diaspora bosniacă din ţările occidentale, bunăoară, a manifestat la Paris, Bruxelles, Berna sau Viena contra campaniilor de purificare etnică ale fostului preşedinte Miloşevici.

Există, desigur, şi la noi patrioţi ucraineni. Oameni cu sentimente naţionale neatrofiate care astăzi suferă cumplit.

Destui reprezentanţi ai acestei minorităţi nu doresc dezmembrarea Ucrainei. Ei ţin pumnii Kievului în încercarea acestuia de a apăra statul şi poporul în faţa uneltirilor destabilizatoare ale Moscovei.

Totuşi, aceste manifestări sporadice şi disparate nu schimbă impresia generală că ucrainenilor moldoveni, în cea mai mare parte, nu le pasă ce se întâmplă la Sevastopol, Doneţk sau Harkov. Mau mult. Uneori pare că ei chiar simpatizează cu ocupanţii ruşi.

Homo Sovieticus

Cum poate fi explicat acest fenomen ciudat? De ce ucrainenii nu se solidarizează cu ţara lor de origine?

Din acelaşi motiv pentru care minoritatea bulgară de la noi în mare parte nu sprijină cursul european al Republicii Moldova şi optează, împreună cu alte elemente filoruse, pentru Uniunea Vamală. Şi asta în ciuda faptului că Bulgaria este ţară membră a UE.

Şi liderii găgăuzi de la Comrat fac propagandă filorusă şi antieuropeană. Deşi chemarea sângelui, în mod normal, ar trebui să-i apropie şi sufleteşte, şi politiceşte mai mult de Turcia decât de Rusia.

În Republica Moldova, ca şi în alte state desprinse de defuncta URSS, minorităţile naţionale sunt mai curând nişte colectivităţi îndoctrinate decât grupuri etnice. Este vorba de aşa-zisul Homo Sovieticus, un termen inventat de către scriitorul şi sociologul Aleksandr Zinoviev.

Cu alte cuvinte, în Ţările Baltice, Republica Moldova sau Ucraina există cu precădere minorităţi sovietice, chiar dacă ele, sub aspect formal, îmbracă o formă naţională. Astfel de reprezentanţi ai minorităţilor mai sunt supranumiţi „sovki”(singular „sovok”), acesta fiind un argou rusesc derivat din cuvântul „soviet”, dar înseamnă, de asemenea, şi „făraș”.

Oricât de rău ne-ar părea, ucrainenii, ca şi ruşii sau găgăuzii, de altfel, înainte de a fi o minoritate etnică, în mare parte rămân un grup nostalgic sovietizat. Şi, după cum vedem, se manifestă ca atare.

Astfel stând lucrurile, desovietizarea minorităţilor naţionale este o chestiune vitală pentru Republica Moldova. Trebuie să le ajutăm să coboare în sfârşit de pe făraşul istoriei.