Cum ne apărăm de Rusia?

Prezentul continuu

Putin a întors deja Europa, ca să-l parafrazez puţin pe Radoslav Sikorski, ministrul polonez de Externe, în infernul secolului XX. Lumea stă pe butoaie cu pulbere. Unul dintre ele e în Republica Moldova.

Continuarea agresiunii ruse este inevitabilă

Deşi fitilul este la Tiraspol, ruşii, cu proxima ocazie, vor detona bomba pe malul drept, pentru că miza lor este să inducă haosul. Nu-mi spuneţi numai că acest lucru este puţin probabil.

Cine credea în Danemarca anului 1939, de exemplu, că ţara lui poate fi atacată? Armata germană a ocupat-o într-o singură zi.

Putin a ajuns la mijlocul râului. El trebuie să înoate până la mal, deoarece, dacă stă pe loc, se îneacă.

Aşa fiind, continuarea agresiunii e inevitabilă. Şi nimeni nu poate pune mâna-n foc că Republica Moldova va evita o intervenţie rusă.

Metode vulgare, dar eficiente

Conjuraţia contra Ucrainei arată că Moscova foloseşte nişte metode primitive, dar verificate în timp. Iată câteva dintre ele.

·Formarea unor grupuri de iniţiativă, precum cele de la Comrat sau, mai nou, de la Doroţcaia, pentru a incita spiritele.

·Organizarea de referendumuri ilegale şi chiar proclamarea de „republici populare” în provincie, mai cu seamă în zone unde ponderea minorităţilor naţionale este mai mare.

·Finanţarea unor acţiuni subversive în capitală prin implicarea grupărilor sau figurilor pretins politice,aflate în solda Kremlinului (Dodon, Şelin, Garbuz).

·Coruperea reprezentanţilor puterii pentru a clătina arcul guvernamental.

·Infiltrarea de agenţi în anumite colective sau domenii cu probleme pentru a rupe echilibrul social.

·Strecurarea unor comandouri ruse fără însemne, capabile să preia controlul asupra unei localităţi sau a unei regiuni.

La acestea s-ar mai adăuga încetarea livrării de gaze naturale şi expulzarea în masă a cetăţenilor moldoveni. Nu este exclusă închiderea pieţelor pentru exporturile noastre.

O altă diversiune poate fi ruinarea sistemului bancar şi a celui monetar. Şi nu e vorba doar de posibilităţile capitalului rus de stat, promovat pe poziţii dominante la Chişinău, de a zdruncina Republica Moldova din temelii prin diverse speculaţii bursiere.

Există riscul crahului financiar provocat de introducerea unor sume imense de lei falşi. E o metodă mai rar întâlnită în ultimul timp, dar probată şi aplicată sub puterea sovietică în Africa, Asia sau America de Sud, unde KGB-ul, prin infuzii masive de monedă contrafăcută, destabiliza situaţia, ca apoi, pe valul nemulţumirilor, să săvârşească o lovitură de stat.

Este pregătită R. Moldova să răspundă? Neputinţa Kievului în Crimeea demonstrează că lipsa de reacţieare urmări catastrofale.

Pe de altă parte, intervenţia ulterioară a forţelor speciale ucrainene în regiunile Doneţk, Harkov sau Luhansk dovedeşte că acţiunile prompte pot descuraja adversarul. Dar e apt Ministerul de Interne al R. Moldova să îndeplinească atare sarcini?

La noi există unităţi de carabinieri care, pe hârtie, trebuie să joace rolul trupelor de interne de genul Gărzii Naţionale în SUA sau al Jandarmeriei Române. Numai că aceste formaţiuni, aflate în curs de reformare, sunt departe de a face faţă situaţiei.

De la mic până la mare

Nu mai puţin importantă decât forţa poliţienească este starea de spirit a populaţiei. Capacitatea ei de a se mobiliza exemplar, de la mic până la mare.

Timofti, Filat, Leancă, Lupu, Corman şi ceilalţi urmează să ia atitudine, după cum fac astăzi Turcinov şi Iaţeniuk la Kiev, Zeman la Praga, Tusk la Varşovia. Sau după cum a procedat,în 1940, regele Angliei George, care, prin discursurile sale, a creat un liant moral al rezistenţei naţionale.

Putin a stârnit deja o psihoză de război în propria ţară. Peste 70 la sută dintre ruşi sunt gata să lupte cu arma în mână împotriva ucrainenilor. Împotriva noastră vor fi, pesemne, şi mai mulţi.

Acestui val de ostilitate putem să-i opunem doar virtutea. Dorinţa nestrămutată de a ne apăra căminul şi teritoriul naţional.