Cum ne apărăm cu Transnistria

Prezentul continuu

După cum era de așteptat, asocierea celor trei republici ex-sovietice la UE a scos Kremlinul din balamale. Oficialii ruși se întrec în a scuipa sânge amestecat cu venin.

Spectrul „oamenilor verzi”

Premierul Dmitri Medvedev, potrivit agenției AFP, anticipează „o criză a gazelor de mare amploare în toamnă”. Dmitri Rogozin amenință Republica Moldova cu „oamenii verzi”, care ar putea să-și facă apariția la hotarul ei răsăritean.

Moscova pune presiune până și pe marile cancelarii occidentale. Deputatul Bundestagului, Marieluise Beck, mărturisește că diplomații ruși șantajează UE și SUA. Aceștia dau de înțeles în discuțiile private cu politicienii occidentali că Putin va ordona invadarea Ucrainei în cazul în care vor fi introduse noi sancțiuni.

Dacă avertismentele Kremlinului ar avea un caracter meteorologic, lor li s-ar aplica un cod roșu. Resorturile acestor reacții virulente stau în paranoia expansionistă a președintelui Putin.

Pentru a supraviețui politic, el ține cu tot dinadinsul să dovedească că poate reda Rusiei măreția de altădată. Este de presupus, deci, că, răzbunător din fire, va avea grijă ca neascultarea Chișinăului să nu rămână neplătită.

Ușor de spus, mai greu de făcut însă. Nu toți cei care se răstesc la cineva au și puterea să treacă de la vorbe la fapte.

Cât de reale sunt amenințările? Nimeni nu-și poate da capul la mijloc, bineînțeles, că într-o zi nu vor fi expulzați cetățenii moldoveni din Rusia. Că nu se vor introduce noi embargouri. Că nu ni se va închide gazul.

Între ciocan și nicovală

Totuși, oricât de nemărginită ar fi astăzi furia Kremlinului, forțele lui sunt limitate. Să-l lăsăm să pozeze în mare putere mondială și să vedem dacă avem și noi, la Chișinău, resurse de apărare.

Trebuie să pornim de la faptul că Putin nu și-a atins programul maxim în Ucraina. Puciurile proruse au eșuat în cea mai mare parte. Proiectul Novorusia a dat chix.

Coridorul din Crimeea până la Nistru n-a fost creat. În aceste condiții, autoproclamata republică nistreană nu are șanse să supraviețuiască între ciocanul ucrainean și nicovala moldovenească.

Tiraspolul este astăzi călcâiul lui Ahile pentru reputația lui Putin. Dacă va încerca să ne înghețe la iarnă prin întreruperea livrărilor de gaze naturale sau să ne pricinuiască vreo altă pacoste, nici Republica Moldova nu va avea vreun motiv să menajeze regiunea separatistă.

Nu-i nevoie să se ia măsuri de constrângere. Este destul ca Tiraspolul să fie obligat să respecte jurisdicția Republicii Moldova. În lipsa unei granițe comune cu Rusia, regimul secesionist va intra neîntârziat în criză.

Veriga slabă

Putin, firește, își dă seama unde-i veriga lui slabă. Și de aceea, își ia măsuri de precauție.

Miercuri, după o întrevederecu Evgheni Șevciuk, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a declarat că economia autoproclamatei republici nistrene va fi reorientată spre Federația Rusă. Numai că, vorba premierului Iurie Leancă, Moscova ar trebui să sape un tunel sub Ucraina ca să realizeze ceea ce anunță.

Oricum ai suci-o, Transnistria a ajuns o enclavă izolată de baza ei rusească. De aceea, dacă nu vrea să treacă în ochii conaționalilor săi drept un ghinionist care a pierdut Tiraspolul, Putin va trebui s-o lase mai moale cu amenințările la adresa Chișinăului.

Nu putem exclude aprioric, desigur, că Rusia ne va băga pumnul în gură. Există riscul, destul de mare, de exemplu, ca Moscova să recunoască independența regiunii rebele pentru o a proteja de o posibilă blocadă ucraineană.

Totuși, chiar și în acest caz, Putin va fi constrâns să fie prudent. Să nu forțeze nota pentru a nu provoca un colaps economic la Tiraspol.

În concluzie, nu m-aș grăbi să mă raliez la previziunile apocaliptice în legătură cu amenințările rusești. Moscova, desigur, ne va crea probleme.

Numai că au fost vremuri mai grele. De data aceasta avem cu ce ne apăra.