Ciuruiţi de gloanţele războiului informaţional

Este deja un adevăr banal faptul că, în paralel cu intervenţia mai mult sau mai puţin camuflată în sud-estul Ucrainei, Moscova poartă un furibund război informaţional. Cu toate acestea, nu toată lumea ştie că trebuie să-şi ia măsuri de precauţie pentru a nu fi mitraliată de gloanţele propagandei ruse.

Zombii inamicului

La război, ca la război. Când inamicul lansează salve de artilerie, iar tancurile lui deschid focul în plină stradă, nu înfrunţi tirul nimicitor cu pieptul gol. Cauţi să nu te expui. Te repliezi pentru a pregăti apărarea şi a lovi duşmanul pe contraatac.

Din păcate, destui observatori politici, jurnalişti şi bloggeri de la noi şi chiar din Occident nici nu şi-au dat seama cum au căzut prizonieri ai campaniei de dezinformare. Unii au fost pur şi simplu ciuruiţi de Kalaşnikovul propagandei ruse.

Or, focul războiului psihologic îţi ia nu viaţa, ci mintea. Cei loviţi de glonţul lui rece nu mor împuşcaţi şi nu-şi pierd cunoştinţa în urma unei hemoragii abundente. Aparent nevătămaţi şi fără să realizeze metamorfoza degradantă, ei devin, pe neprins de veste, zombii adversarului.

Ca rezultat, încet-încet, până şi unii dintre cei mai consecvenţi critici ai Kremlinului încep să răspândească clişee şi ipoteze care le-au fost induse cu abilitate de tirul războiului informaţional rus. Iată câteva dintre formulele şi tezele stereotipe care, împânzind presa de la noi, din Europa şi de peste Ocean, vrând-nevrând, dau apă la moară agresorului.

Război civil în Ucraina?

Sincer vorbind, nu mică mi-a fost mirarea când am citit în prestigioasa revistă americană „Bloomberg” că „Ucraina se apropie de un război civil”. Corespondentul Holdingului „Adevărul” la Bruxelles, Cristian Unteanu, merge şi mai departe. El îşi intitulează articolul „Război civil în Ucraina. Ameninţări de securitate pentru România”. Fără echivoc şi fără niciun semn de întrebare.

În Ucraina e de bună seamă război. Numai că nu unul obişnuit. Este un alt fel de război, după cum remarcă pe bună dreptate Armand Goşu în „Revista 22”.

Pe teritoriul Ucrainei se desfăşoară o operaţiune sub acoperire a forţelor speciale ruse în care sunt antrenaţi mercenari, lumpeni şi aventurieri locali. Armand Goşu o numeşte „război hibrid”.

Cred că este vorba de o acţiune teroristă de amploare în cursul căreia sunt atacate sediile administraţiilor şi televiziunilor, este uzurpată puterea locală. În estul Ucrainei aşa-zişii „oameni verzi” fără însemne sechestrează persoane, iau ostatici şi asasinează la comandă politicieni indezirabili.

Acţiunea antiteroristă a forţelor ucrainene din aceste zile demonstrează fără putinţă de tăgadă că Rusia a declanşat un război subversiv împotriva ţării vecine. La Slaviansk şi Kramatorsk teroriştii sunt înarmaţi chiar mai bine decât trupele regulate, fapt ce le-a permis, bunăoară, să distrugă trei elicoptere militare.

A spune în aceste împrejurări că în Ucraina e război civil e mai mult decât un neadevăr. E o greşeală care favorizează inamicul.

Militanţii filoruşi şi forţele de autoapărare?

Presa e plină de sintagmele de mai sus, preluate direct din mass-media de la Moscova. Kremlinului îi convine, desigur, ca elementele extremiste şi comandourile GRU să fie considerate ca fiind „militanţi proruşi”.

Or, aşa cum arătasem mai sus, Moscova poartă în război subversiv împotriva unei alte ţări, iar grupările paramilitare locale susţinute şi instigate de forţele speciale ruse nu-s decât nişte bande ordinare. Persoanele cu ciorapi negri pe faţă din estul Ucrainei nu merită să fie dezmierdaţi nici „combatanţi” şi nici măcar „separatişti”. Eu sunt terorişti. Şi basta. Acesta le e numele.

La mijloc nu-i o chestiune de terminologie, după cum poate le pare una, ci una de deontologie jurnalistică şi de corectitudine politică. Nevoia unei reflectări obiective şi netrunchiate a evenimentelor din Ucraina ne obligă să spunem lucrurilor pe nume.

Rusia doreşte federalizarea Ucrainei?

Chiar aşa să fie? Îşi propune Putin să transforme Ucraina într-o federaţie în condiţiile în care Federaţia Rusă este o falsă federaţie? Haideţi să fim serioşi.

Nu numai ştiriştii din mass-media, ci şi unii respectabili analişti politici susţin că Rusia urmăreşte o reformă constituţională în Ucraina fără să observe că muşcă nada otrăvită, întinsă de propagandiştii lui Putin. Moscovei i-ar plăcea, bineînţeles, ca toată lumea să aibă aceste iluzii.

Este limpede că Rusia ar vrea să creeze impresia că luptă pentru o Ucraină descentralizată în care sunt respectate drepturile minorităţilor naţionale. Numai că în realitate lucrurile stau cu totul altfel.

Putin se răzbună pe Ucraina pentru Maidan şi pentru cursul ei european, propunându-şi să preia iar controlul asupra Kievului. Acesta este programul lui maxim. Dacă nu va reuşi, s-ar mulţumi şi cu un program-minim care prevede dezintegrarea ţării vecine şi crearea în sud-est a statului marionetă Novorusia.

Occidentul ne-a trădat?

O altă gogoriţă este concluzia deşănţată pe care o trag unii bloggeri de la Chişinău potrivit căreia Occidentul ar fi trădat şi Ucraina, şi întreaga omenire progresistă. Ei reproşează Statelor Unite, Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene faptul că n-au trimis forţe armate să atace Rusia.

Îi înţeleg. NATO le-a înşelat aşteptările. Atâta doar că ei nu sunt altceva decât victime ale intoxicării ruseşti. Bătând câmpii pe tema unei pretinse trădări occidentale, aceştia nu fac decât să prolifereze nişte stări de spirit defetiste.

Se poate discuta, desigur, despre asprimea sancţiunilor impuse Moscovei. Poate că acestea trebuiau să fie deja mult mai dure.

Un lucru este clar: deocamdată nu-i cazul ca Occidentul să intervină militar în Ucraina. Nu există nici raţiuni militare şi nici politice pentru aşa ceva.

Ca să nu mai spun că războiul economic poate fi mult mai eficace decât unul clasic. Acest fapt îl demonstrează istoria contemporană.

Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, precum se ştie, din mai multe cauze. Una dintre ele este presiunea economică acerbă care a fost pusă de SUA şi alte democraţii occidentale pe imperiul răului. Or, Rusia, din acest punct de vedere, e chiar mai vulnerabilă decât defuncta URSS.

Cel mai eficient agent de influenţă

Una peste alta, zombii, răpuşi de glonţul propagandei ruse, devin ei înşişi o armă de război întoarsă împotriva cauzei pentru care le pare lor că luptă. Şi vă spun de ce. Cel mai eficient agent de influenţă este cel care habar n-are că este agent de influenţă.