Suntem mult mai puțini: morți sau doar nerecenzați?

Semne diacritice

Operatorii recensământului de anul trecut nu au vizitat familia noastră, de aceea sunt înclinat să le dau dreptate criticilor care spun că datele preliminare privind numărul populației din Republica Moldova, difuzate de Biroul Național de Statistică, nu reflectă realitatea. Diferența dintre cifrele prezentate de BNS și cele cu care operau până acum autoritățile locale și centrale este prea mare pentru a considera că e vorba despre niște „simple” omisiuni, în limitele unei marje admisibile, care nu anulează valabilitatea datelor acumulate în procesul numit „recensământ”.

Cifrele recensământului nu „rezistă” la o simplă confruntare cu numărul de alegători, aprobat de CEC în alegerile parlamentare din 30 noiembrie, după cum au demonstrat mai mulți bloggeri. În listele electorale de bază figurând 284 400 de mii de alegători, este greu să crezi că populația Republicii Moldova numără „doar” 2 913 281 de persoane. Iar dacă luăm în calcul faptul că în Registrul de Stat al Alegătorilor mai sunt incluși 171 052 de cetățeni fără viză de reședință, rezultă că numărul alegătorilor este mai mare decât numărul oamenilor care populează Republica Moldova. Ceea ce pare absurd.

Totuși, să nu ne grăbim cu concluzia că anume datele recensământului sunt mai puțin sigure, că ne putem baza orbește pe datele RSA, întocmite în baza listelor răsverificate de autoritățile locale. S-ar putea ca false să fie listele RSA, și nu neapărat din rea intenție, din cauză că ar fi incluse acolo multe „suflete moarte”. Posibil, în listele electorale sunt incluse multe suflete plecate definitiv din Republica Moldova, care au lăsat în urma lor doar locuințele pustii. Suntem mult mai puțini, dar nu morți, ci emigrați.

Conform datelor BNS, din totalul de 1 259 207 locuințe recenzate, 215 112 erau neocupate. Ceea ce, la o medie de 3 persoane pe locuință, ar sugera că un număr de circa 650 de mii de oameni au părăsit Republica Moldova, dar se pot regăsi în listele electorale. În Chișinău, numărul locuințelor neocupate era de 37 127 și poate astfel se explică descreșterea numărului de locuitori ai capitalei (descreștere pe care de altfel nu o sesizăm în trafic). Din păcate, rezultatele recensământului din 2004 nu conțin date privind locuințele neocupate. E vorba cumva despre un fenomen nou?

Oricum, BNS, Guvernul ne sunt datori cu niște explicații. Altfel, va trebui să punem la îndoială nu doar rezultatele alegerilor parlamentare din ultimii ani, ci și multe alte acțiuni administrative, formarea bugetului și modul cum sunt cheltuiți banii publici. Ideea unui audit, lansată de sociologul Doru Petruți, este ultima soluție de aplicat, căci e prea costisitoare.

Cât privește datele procentuale privind limba vorbită și naționalitatea, acestea par cât se poate de reale. Chiar dacă BNS declară oficial că nu le-a difuzat și nici nu avea de gând să o facă, căci încă nu le-a verificat, putem presupune că e vorba despre o scurgere de informație. Din punct de vedere tehnologic, procentele respective pot fi obținute în mod automat după introducerea răspunsurilor din chestionare. Cine a fost interesat să transmită datele presei e o altă temă de discuție.

Faptul că ponderea persoanelor care au declarat că vorbesc limba română a crescut n zece ani de la 18,8% la 40,3%, în timp ce ponderea vorbitorilor de „limbă moldovenească” a descrescut de la 78,4% la 39,4% este cât se poate de logic. E rezultatul firesc al culturalizării, al „venirii în fire”, după deceniile de spălare pe creieri. Procesul pare prea lent, dar, cu siguranță, nu se va opri aici. Vorbitorii de limbă română sunt în majoritate și vor fi și mai mulți de acum înainte. Nu se știe însă dacă vor rămâne în Republica Moldova până Filat, Lupu și Ghimpu vor ajunge la o înțelegere cum să-și împartă puterea.